Lacrimi calde de ceară mi se preling pe obraz,

Lucind fad în lumina sublunară.

La colţul ochilor ca o încăpere adumbrită în care zac

Licărind două văpăi muribunde

Las propriul suflet să prindă contur, ca un prizonier al timpului incert,

Las lacrimile de ceară să-şi caute scăpare; dar ultima speranţă se dizolvă:

La atingerea de gheaţă a trupului meu, ceara fierbinte mi se eternizează pe piele…

Le-am preluat modelul cu mine în eternitate:

Las chipul inert, cu ochi naivi, mimat căscaţi să nu ucid

Lucida exorcizare a tuturor obsesiilor personale defăimate.

 

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor