Îmi listez un pasaj din Cioran


Are efect de morfină


Recitesc gândurile altora


Ca pe un carpe diem absurd



Aş putea să mănânc un măr


Dar mi-e teamă să nu crească din mine copaci


Şi nici măcar Albă ca Zăpada nu sunt



Mă gândesc să scriu ceva


Dar cuvintele au colţi


Şi rândurile stau mototolite în recycle bin


Ca un creier întors pe dos



nimicul îmi scurtcircuitează enigmele


din ce în ce mai des


făcându-mă să-nghit linii şi puncte


pe stomacul gol


şi să-mi circule prin vene litere


în loc de sânge


şi cu toate astea, viaţa e un mare lapsus


căreia nimeni nu-i mai citeşte


cuvintele pe buze



Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Andrei Gabriel Bosancu pe Iunie 24, 2010 la 8:25pm
Cred ca este necesara o asurzire, cel putin temporara, pentru a putea "citi" pe buzele vietii - cu tot lapsusul pe care il reprezinta. Prin ce ai scris, m-ai facut surd in ce priveste lumea, si doar... citesc un carpe diem (absurd?). Multumesc pentru asta!
Comentariu publicat de Gheorhe-Iulian Bazarea pe Iunie 16, 2010 la 3:22pm
Dupa ce am citit versurile de mai sus am vrut sa iti scriu ceva dar nu mai stiu ce, am probabil un lapsus. Oricum nu mai este nimic de spus; precum zice un prieten "ti-ai dat masura".
Extraordinar!
Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Iunie 8, 2010 la 8:37am
Bianca, pentru că în cotidianul ăsta nebun şi devorant tu ai timp să vezi detaliile, anesteziată de "un pasaj din Cioran", tulburi apele marelui lapsus, viaţa. Frumos!
Comentariu publicat de driza thoma pe Iunie 7, 2010 la 10:18am
Este poezia timpului nostru,in care"nimeni nu-i mai citeste cuvintele pe buze".Viata noastra cotidiana agitata si tulburenta.Poezia este reusita.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iunie 7, 2010 la 9:46am
O tristete senina se degaja din poezia ta care este foarta frumoasa. Frumusetea vine din firescul zicerii si din amarul meditatiei. In ceea ce priveste povestea cu marul,cred ca nu ar trebui sa ne fie teama ca vor creste din noi copaci,pentru ca astfel vom aspira din nou spre lumina si dupa ce nu vom mai fi.
Comentariu publicat de SOLON VALENTINA-LILIANA pe Iunie 7, 2010 la 9:24am
Traim sub blestemul mediocritatii.Din pacate, nevrednicia si obtuzitatea lumii contemporane nu sunt simple impresii,exista si ne induce teama de viata facandu-ne sa-nghitim linii si puncte.Trist dar adevarat"viaţa e un mare lapsus

căreia nimeni nu-i mai citeşte

cuvintele pe buze"

Cu pretuire,
Lily Solon
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Iunie 7, 2010 la 7:05am
Trăim o viaţă în nimicuri şi mediocritate din teamă de viaţa cu sevă adevărată. Teama de viaţă ne sfarmă cuvintele în linii, puncte, litere pentru a le asimila fără formă şi înţeles. Cu apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor