Alisios destetados

Entre los rudos arboles,

¡Dejadme!

Tiene recias cadenas

Mi recuerdo,

Y esta cautiva el ave

Que dibuja con trinos

La tarde.

 

Las cosas que se van

No vuelven nunca,

Todo el mundo lo sabe,

Flautas en la tormenta,

Y entre el claro gentío de los vientos

Es inútil quejarse.

 

¡Dejadme!

Las cadenas del amor

Que por ti siento.

¡Dejadme!

Las cadenas

Para siempre recordarte.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor