Omule mort
crescut in umbra vesteda,
trezeste-ma!
Doar eu te vad,
tu nu ma vezi pe mine,
Sunt melci fara de casa
in dulcea ta lumina,
Omule mort
pune-mi o vorba
la iluzionistul formelor,
trezeste-te !
Eu nu te vad,
doar tu ma vezi pe mine.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Iordache Dan pe Octombrie 31, 2008 la 9:46pm
Sunt prin orase oameni fericiti, cazuti atat de mult in ochii nostri incat, chiar daca dorm cu mintea limpede pe pajisti, ei sunt in centru lumii, pe balansoarul formelor intr-un perfect echilibru, ultima spita de calugari ratacitori. Ei sunt ramasite ale unor oameni de o alta statura, care au descoperit la capatul putrefactilor, necreatul. Ei au devenit aproape invizibili pentru creaturile ciudate care alearga dupa timp si alte lucruri care prin stralucirea noutatii lor ii fac sa uite de teama. Ei nu pot fi atinsi de elemente, noi ii vedem ca sufera si mor dar ochii sunt asemenea unor linguri ce nu pot gusta supa cereasca. Ei nu mai umbla de colo colo in susul si in josul raului crezand ca sunt plecati spre celalalt mal. Si ca sa fie adevarati, nu sunt nici elocventi, aproape ca nu isi cunosc fericirea.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor