Rătăceam, legănat de vise, sprijinit de cer,
Amintiri încâlcite, picături răsucite,
Se împiedicau în mine, în pasul stingher,
Eu, omul beat de vise, căutător în eter.

Imaginea ta, fragmente colorate,
In ochiul minţii mele, dansa lasciv.
Am vrut sa-ţi pipăi umbrele dansante,
Te-ai destrămat, iubito, ca fumul cel nociv.

Şi noaptea frenetic printre stele,
Te-am căutat vorbind cu Dumnezeu.
Atunci când una murea, dintre ele,
Iubirea pentru tine, creştea ca fiul unui zeu.

Mă uit printre stele, dincolo de cer,
Acolo e Eden grădina, acolo eşti tu.
Şi totul stă acolo sus, învăluit în mister,
Mă hrănesc cu vise, mă mint şi mai sper.

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 27, 2012 la 9:57am

Mă hrănesc cu vise, mă mint şi mai sper, mă uit printre stele, dincolo de cer  vorbind cu Dumnezeu... rătăceam, legănat de vise, sprijinit de cer

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 6, 2012 la 3:29pm

Frumoase metafore aţi cules rătăcind printre amintirile încâlcite...lăsându-vă legănat de vise. Mă bucur când mă hrănesc cu vise, mă mint şi mai sper...Felicitări !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor