în memoria tatălui meu Alexandru

  • cu privirea spre norul cel mai îndepărtat
    mergea pe strada principală
    purtând panourile
    ce înfăţişau îngheţată
    pantofi de crocodil sintetic
    sau ultima soluţie de şters geamurile
    până într-o zi
    când poemele le-au luat locul
    copiii se amuzau teribil
    ştergând cuvinte la întâmplare
    din golul rămas se iveau însă altele
    un fel de furnici vindecând o rană

    sârmele din jurul frunţii lui
    plecau spre uriaşele touchscreen-uri
    oamenii se înfiorau
    la atingerea lor caldă
    pielea se albăstrea deodată
    versurile devenind o prelungire a venelor

    în noaptea aceea toată lumea a vrut să compună
    dimineaţa un praf alb ca un fard
    s-a aşternut peste faţa oraşului
    oamenii străzii au pus literele în tomberoane
    le-au dat foc
    se mai încălzesc şi acum la ele sub poduri

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe August 15, 2010 la 11:04pm
Doamnă Sânziana Batiște, sunt profund onorat de părerile exprimate de o personalitate ca dvs.. Mai ales că ele vin în urma parcurgerii tuturor poemeler postate aici.
Sunt conștient că am multe de învățat și voi fi întotdeauna receptiv la sugestiile dvs..

Îl voi reciti pe Rafael Alberti.

Cu drag,
Laurențiu
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 15, 2010 la 3:44pm
Frumos şi emoţionant ! Cum emoţionant e să priveşti chipurile d-voastră alăturate... Dintre celelalte poeme mi-au plăcut :Primăvara lui Ghilgameş, Ne vor găsi răstigniţi în chihlimbar, Imago mortis, Ecorşeu, Transcendentă, Undeva în mine tu încă mai speri ( dacă le-aş relua, probabil mi-ar plăcea, la fel de mult, şi altele ). Găsesc în ele un lirism dens , tulburător, drapat în imagini picturale ce amintesc, prin luminozitate, de picturile impresioniştilor, iar prin imaginaţie, expresivitate şi vitalitate debordantă, de cele ale naivilor. Şi, peste toate, aveţi măsura şi echilibrul albului ( mă refer desigur la culoare ). Este ceea ce am căutat şi eu în poeziile mele. În studenţie, îngânam un superb poem de Rafael Alberti, dedicat albului ( Alb - sunt curioasă ce impresie v-ar face ). Citez din el : " Eu dărui soare, limpezesc şi tulbur, / şi diluez, / fac totul străveziu, / spăl, estompez, evapor ( Monet, Manet, Sisley, Pissaro şi Renoir. " Şi : " Cel mai zidar dintre culori sunt eu " ...
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe August 15, 2010 la 11:05am
Mulţumesc pentru trecere. Vă mai aştept.

Cu stimă
Comentariu publicat de Vasile Zetu pe August 15, 2010 la 10:15am
Frumos, impresionant, Laurentiu Belizan.Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor