Thomas CSINTA
Jurnalist de Investigatii Criminale
Atasat francez de Presa, Paris
Grupul de Presa al Politiei Capitalei (Bucuresti)
Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)
Redactor-Corespondent, Ziarul Necenzurat
Articolul in Ziarul Necenzurat
Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
Pentru prima oara cand am auzit de "Paco",  legionarul  (Francesco Benitez), era in iarna anului 1998 ( in zilele de 5 si 6 februarie)  la Centrul de Arest (preventiv) Aiton (Alpii franco-elvetieni), in timpul pauzei unui curs de matematici superioare pregatitoare pentru obtinerea unei diplome de invatamant superior de scurta durata (pe atunciDEUG-Diploma de Studii Universitare Generale, nivel Bac+2 ani).
Erau discutii contradictorii (cel putin aparent),  purtate  dintre un alt legionar "Yoko"  (Jozef Michalek), incarcerat preventiv (in detentie provizorie) intr-un dosar de crima pasionala, in calitate de comanditar si un  "fioros" corsican nationalist G. B. (numele caruia nu pot dezvalui), aflat tot in detentie provizorie si cercetat in 5 dosare penale de bracaje (jaf armat) de furgoane blindate. (A se vedea si articolul autorului conscarat acestei problematici: "Jaful secolului fara violenta": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43135-jaful-secolului-fa...)
Acesta din urma i-ar fi reprosat  legionarului Yoko (in repetate randuri), ca n-ar fi procedat "corect" si ca ar fi trebuit sa faca apel la serviciile lui Paco, pentru ca adevarul sa nu fi fost descoperit niciodata.
Cu alte cuvinte, Paco ar fi putut rezolva "problama" lui sentimentala, fara niciun fel de urmari sau consecinte.

Din pacate insa, mediul carceral, desi este un mediu fascinant, in care majoritatea detinutilor si, in special cei condamnati la pedepse lungi de inchisoare isi (re)gasec vocatia, este si un mediu pervers care geme de tot felul de pericole, care iti pun viata in pericol, daca esti prea curios si pui intrebari care nu tin de natura cursului pe care il predai !
Este si motivul pentru care, pe atunci, nu mi-am permis sa-mi pun niciun fel de intrebari si nici altora, cu toate ca istoria amoroasa a lui Yoko, cu finalul sau dramatic, a devenit celebra intre timp si mijloacele mas-media nu incetau sa o faca cunoscuta lumii pe acesta.
In acest context, cel putin la inceput, parea ca o relatie de incredere s-ar fi instaurat intre mine, Michalek si G. B., ceea ce m-a ajutat si deterimant sa fac eforturi (cat se poate de discret) pentru a intelege (neoficial), in cadrul unori cursuri de matematici superioare, psihosociologia unei crime diabolice, pasionale (pregatite minutios, cu diferite moduri operatoare) respectiv, comiterea unori jafuri armate bine organizate (cu arme de razboi, probabil pentru sponsorizarea atentatelor teroriste ale separatistilor din Corsica) in care cei din jur, aflati la locul evenimentelor, intamplator, erau intr-o stare de gratie ! (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului : "In umbra vietii" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-...)
           
PREAMBUL
  
            In jurul orei 06h00, pe 5 aprilie 1997 la Epagny (Annecy, oras medieval, Capitala istorica si resedinta Contilor din Geneva pana in 1410, din 1860 teritoriu francez, Capitala Departamentului Haute Savoie, Regiunea administrativa Rhônes-Alpes, frontaliera cu Cantonul Geneva-Elvetia), Alfred (Freddy) Cavanna, in varsta de 59 de ani, patron (si administrator) al unui club dansant  (discoteca) de noapte, cunoscut sub numele : "Chez Amédée" (La Amédée), este executat, in casa acestuia, miseleste, cu patru gloante (22LR), trase asupra lui cu o carabina (pusca de vanatoare).
            Freddy (un tip inteligent si de caracter, stimata si respectata in regiune) se intorcea acasa, dupa inchiderea clubului sau pe care il gestiona ("Chez Amédée") de peste doua decenii, ca de fiecare data, cu o suma importanta de bani asupra lui.
Conform declaratiei sotiei acestuia, Monique Cavanna (cunoscuta sub numele de "La Mite"-Un fluture foarte senzual de noapte, in varsta 48 de ani, o diva, sex-simbol, roscata),  inainte sa fi fost asasinat sotul ei, acesta ar fi avut o neintelegere (mai mult, o altercatie) cu un grup de romi ("Gens de voyage") din regiune (care, intr-adevar aveau cateva tabere, in special pe malul Lacului Annecy) si n-ar fi fost exclus ca acestia sa fi vrut sa se razbuna pe victima, adica, pe sotul ei Freddy. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici de exceptie in Franta: "Nesedentarii lui Ion Iliescu" :http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42086-nesedentarii-lui-ion-iliesc...; "Eu(ro)satra. Algebra eu(ro)milor ":http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42085-eu-ro-satra-algebra-eu-ro-m...).
Cu alte cuvinte, Monique Cavanna, in depozitia sa la sediul Brigazii de Jandarmerie din Annecy, era ferm"convinsa" ca este vorba de o crima crapuloasa (avand ca mobil jaful), cu atat mai mult cu cat Freddy, a mai avut parte de asemenea "evenimente" nu tocmai fericite, din care ar fi scapat cu viata, la limita.
Ultimul avand loc cu trei saptamani in urma cand in jurul orei 04h00 (dimineata), Freddy se intorcea de la club  impreuna cu sotia sa Monique si fiica  lor, Vélia, iar un tragator a tras asupra lor (fara sa nimereasca "tinta" miscatoare, foarte probabil el!), dupa care a disparut fara urma.
Esential este, ca niciunul dintre ei nu ar fi sesizat pericolul.
In sfarsit, anuntati si mobilizati, anchetatorii gasesc la locul crimei (asasinatului) pistolul lui Freddy (pentru care acesta poseda un permis de port-arma), respectiv, trei cartuse diferite.
Expertiza medico-legala este ferma: victima a fost impuscata cu doua cartuse in abdomen si unul in spate.
Freddy si Monique se cunosteau din 1973, iar un an mai tarziu, pe cand ea avea 25 de ani, se casatoresc.
In anul urmator se naste fiica lor Vélia.
In ciuda unei diferente de varste considerabile (11 ani), cuplul parea "fuzional" si "pasional".
Cei din regiune vorbeau de un cuplu fericit si realizat pe plan material.
Insa, anchetatorii elimina repede din cercul lor de suspecti pe romi (ca de altfel si alte piste care ar fi fost de natura crapuloasa), pentru ca ei descopera faptul ca Monique avea un amant robust (muscuatura dezvoltata), impunator"beau gosse" (mascul frumos), pe Jozef (Josèphe, Josef) Michalek (Yoko)de origine cehoslovaca, in varsta de 28 de ani, fost manechin, iar ulterior angajat ca soldat in "Legiunea Straina"[1], pe care ea l-ar fi cunoscut in 1995 (din informatiile mele directe !) si in 1996, conform anchetatorilor.
Ceea ce, ea  va si recunoaste fara niciun fel de pudoare si regret, in depozitia sa, in fata jandarmilor, indicand  si hotelul in care se intilnea regulat cu acesta, dand chiar si detalii (cu cele mai mici amanunte !) depre viata lor amoroasa.
In plus, va sustine si faptul ca Freddy  ar fi fost la curent cu relatia ei extraconjugala si ca ar fi aprobat-o, de buna voie, din dragoste pentru ea !
Dar inainte ca ei sa ajunga la Yoko, cu 15 zile inainte de asasinarea lui Freddy, descopera ca Sacha, fostul sau DJ ar fi fost concediat in niste conditii nu tocmai "reglo" (conform unori marturii), ceea ce putea contitui (cel putin aparent) un mobil : o eventuala razbunare.
Luat prin surprindere de catre jandarmi, acestia îi perchezitioneaza apartamentul, iar pe bluzonul pe care-l purta anchetatorii gasesc praf de pusca.
Lucrurile insa, se vor lamuri rapid : Sacha era membru al unui Club de Tragere (autorizat), pe care il frecventa regulat, iar in ceea ce il priveste pe Freddy, cu acesta era in relatii bune, probat cu o inregistrare video, inainte de demisia si plecarea lui de la Club, care ar fi avut loc cu acordul partilor, pe cale amiabila.
In ceea ce il priveste pe Michalek, acesta are un alibi fara falie, pe prietenul sau Tony, cu care in noaptea crimei a colindat cluburile din oras, pana la ora 05h30: La Coupole, l’Abbaye, etc., ceea ce ulterior, este confirmat si de catre gestionarii cluburilor, respectiv, de catre persoanele prezente in localuri.
In sfarsit, inca la ora 06h15, adica cu putin timp, dupa asasinarea lui Freddy,  acesta se afla  intr-un bar cu Tony, in centrul orasului Annecy.
Dupa verificari minutioase, jandarmii ajung la concluzia ca, din punct de vedere matematic, Michalek, nu putea fi prezent la fata locului in momentul asasinatului.
Motiv, pentru care nu-l pot inculpa.
Dezamagiti si obligati sa-l elibereze pe ex-legionar, (ca si pe Sacha), anchetatorii il pun pe acesta sub urmarire si vor analiza meticlos convorbirile lui telefonice.
Ei descopera ca acesta a fost sunat dintr-o cabina telefonica de la Gara Part-Dieu din Lyon (Capitala Departamentului Rhône si a Regiunii administrative Rhônes-Alpes, estul Frantei)  numai cu doua ore inainte de comiterea crimei si ca acel corespondent a sunat-o si pe D-na Thévenin de la Rouen (Capitala Departamentului Seine Maritimes si a Regiunii administrative Haute Normandie, pe nord-vestul coroanei regiunii pariziene), numele careia figura in agenda telefonica a lui Michalek.
Astfel, anchetatorii descopera faptul ca baiatul D-nei Thévenin,Arnaud Thévenin (in varsta de 26 de ani, tragator de elita in cadrul 4RE (al 4-lea Regiment Strain [1], unitatea de Parasutism), a fiost coleg de Legiune cu Michalek,  si ca acesta ar fi facut stagii de Comando in Guyana franceza (Departament si regiune francez(a), nemetropolitan, cu statut de Colectivitate teritoriala peste mari–DROM,  situat in nordul Americii de Sud),  la Kourou, sediul 3REI-Al 3-lea Regiment Strain de Infanterie.
Interpelat la Castelnaudary (Departamentul Aude, regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), sediul 4RE (al 4-lea Regiment Strain), in depozitia sa, acesta va face dezvaluri complete  in privinta complotului pentru asasinarea lui Freddy, avand la baza planuri concepute cu o jumatate de ani in urma, acasa la Michalek.
Acesta descrie cu detalii si modul in care, la inceput s-au gandit sa-l elimine pe Freddy, cu veninul extras din broaste, apartinand familiei "dendrobate", care traieste in regiunile cu clima umeda (tropicala) din padurile amozoniene (inclusiv, in Guyana franceza) introducandu-l in pasta de dinti a lui Freddy.
Arnaud  Thévenin ar fi invatat acest mod operator de otravire de la indienii care traiesc in regiunea Regina (Capitala Provinciei Saskatchewan, centrul Canadei) si avea informatii ca la Paris ar exista un magazin de animale exotice, unde s-ar vinde si aceste tipuri de broaste.

Veninul  lor ar fi nedetectabil in cazul unei autopsii.
Modul operator insa n-a functionat, pentru ca otrava nu a fost suficient de toxica.
Ca regula generala, aceste broaste, in captivitate isi modifica toxicitatea lor datorita alimentatiei diferite si devin ineficace.
Fara sa se descurajeze, dupa esecul otravirii, cei doi pun la punct “sinuciderea” lui Freddy.
Cu alte cuvinte, un asasinat deghizat in siuncidere.
Cu atat mai mult ca in ultimii doi ani Freddy sufera pentru relatiile extraconjugale ale lui Monique si in repate randuri il apuca disperarea.
In acest mod operator, legionarii au vrut sa-i administreze o super doza de Rohypnol ("drogul violului"), fara gust, fara miros si fara culoare, care poate fi usor adaugat intr-o bautura alcolizata (bere, vin, whisky, etc.), iar in momentul in care Freddy era inconstient, cu propria-i mana i-ar fi tras un glonte in cap, pentru ca moartea acestuia sa para o siuncidere.
Nu se stie de ce, insa acest mod operator, nu a fost niciodata pus in practica.
O alta idee, ar fi fost sa-l impinga pe scari pe Freddy ("accidental"), ceea ce, desigur,  ar fi putut prezenta un pericol de moarte (dar nu sigur !), avand in vedere structura si forma acestora, insa necesita un "ajutor" din partea unui complice, in plus, numai in caz de accident, planul ar fi fost desconspirat si faptasii identificat.
Deci, s-a renuntat la ea.
In sfarsit, apparent, cum planurile lui  Arnaud  Thévenin, n-ar fi fost exploatate (conform depozitiei acestuia !), el nu putea fi inculpat sub nicio forma, insa printre corespondentii sai telefonici fideli,  jandarmii il gasesc pe Ben Mohamed, un alt fost coleg legionar, care interpelat, recunoaste, fara niciun fel de ezitare, ca a fost contactat pentru a-l ucide (asasina) pe Freddy Cavanna pentru suma de 100.000 FFr (cca 15.000 Euro), cu un avans de ¼ din aceasta suma, adica 25.000 FFr (cca 3.800 de Euro).

Dupa si-a incasat banii, Ben si-a cumparat o carabina intr-adevar, insa, din pacate pentru cei doi legionari si din fericire pentru Freddy, acesta  nu a executat comanda.
Cu alte cuvinte, a disparut fara sa-l execute pe Freddy !
Anchetatorii il iau din nou in vizorul lor pe Arnaud  Thévenin, care este obligat sa recunoasca ca desi la inceput a refuzat pentru 30.000 FFr, el a acceptat, sa execute comanda pentru 100.000 FFr, fara, nici macar, sa-l cunoasca pe Cavanna.
Iar propunerea i-ar fi fost facuta de catre Yoko in 1996 cu ocazia unei vizite la acesta, la Rouen.
Astfel, pentru un avans de 20.000 FFr, pe 15 martie 1997, este el cel care rateaza "tinta" (si dispare), cand Freddy, La Mite si Vélia se intorc acasa da la Club, in jurul orei 04h00, pentru ca in momentul in care era pe punctul de a trage (din exterior, dintr-o cabana din apropiere), in fata lui Freddy, a aparut, neprevazut Vélia, foarte atasat sufleteste de tatal ei, Freddy.
Asa cum am mai mentionat, se pare  ca niciunul dintre cei prezenti la fata locului n-ar fi observat acest foc de arma!
In dimineata zilei urmatoare, acesta il contacteaza pe Jozef Michalek si îi spune ca renunta la asasinarea lui Freddy.
Yoko insa nu se lasa si face presiuni asupra fostului sau coleg  pentru ca sa-si respecte contractul !

Plasandu-se, de aceasta data, in interiorul casei, cand Freddy soseste acasa,  pe 5 aprilie 1997, in jurul orei 06h00, Arnaud  Thévenin (care a fost convins de catre Michalek ca viitoarea victima este un ticalos ordinar si merita lichidat!), trage primul glont (cu carabina sa cu luneta), din fata (de la cca 1,70 cm), in abdomenul Lui Freddy, dupa care, alte doua in spatele acestuia, dupa ce a cazut cu fata la podea.
Chiar daca al patrulea glont, nu l-ar fi nimerit, aparent, cele trei, erau suficiente ca Freddy sa moara, practic, instantaneu.
In ceea ce il priveste pe Monique, ea
 s-a desconspirat, la reconstituire.
Conform documentelor din dosarul lui Yoko, exista elemente suficiente care converg catre complicitatea ei la asasinat, in calitate de comanditar, cu Jozef Michalek, desi ea a negat acest lucru atat in perioada instrumentarii dosarului, cat si ulterior, in detentie :
1.       In noaptea crimei, Monique si fiica ei Vélia, s-au instalat in dormitoarele de la etaj, pe cand in mod normal, ele petreceau noaptea, in cele de la parter.
2.      Conform declaratiei vecinilor, focurile de arma (in ciuda faptului ca arma era echipata cu amortizor), s-au auzit la ora 06h04-06h05, iar Monique a contactat Jandarmeria numai la ora 06h28, pentru ca Freddy nu cumva sa fie inca in viata, la sosirea jandarmilor-anchetatori.
Ar fi fost posibil ca Monique si Vélia sa nu fi auzit focurile de arma ?
Chiar daca asasinul a folosit o arma cu amortizor ("care are un volum sonor asemanator cu o portiera de masina trantita"), pare putin probabil, pentru ca au auzit vecinii !
N-ar fi exclus ca Vélia sa fi avut un somn mai profund (datorita administrarii ei de catre Monique, a unui somnifer), dar ea, Monique-La Mite, ar fi dormit si ea chiar atat de profund incat i-au fost necesare peste 20 de minute sa-si dea seama ca Freddy a fost ucis ?
3.      Atunci cand legionarul, pe 15 martie (si-a ratat “tinta”, tot cu o arma cu amortizor !), numai ea, Monique, putea sa depuna intr-un plic cei 20.000 FFr (ca avans) in cabana din care asasinul a tras.
Pentru ca Yoko, nu s-a deplasat niciodata in vecinatea vilei acesteia (din motive de securitate), iar Vélia, fiica ei, nu a fost la curent cu planul ei diabolic.
4.      Inainte de asasinat, Arnaud  Thévenin nu a "vizitat" Vila Cavanna, deci nu cunostea locul si totusi el a putut intra cu usurinta in imobil mai devreme (fara sa fie remarcat de catre Monique si Vélia !) pentru a se "acomoda" cu interiorul acestuia.
Este oare posibil, ca nici ea si nici fiica ei Vélia, sa nu fi observat intrusul din interiorul imobilului, care ar fi  trebuit sa intre prin efractie ?
Sau Vélia dormea, pentru ca  La Mite, i-ar fi administrat un somnifer, in timp ce legionarul ar fi intrat nu prin efractie, cu zgomot, dar cu cheia in posesia careia a ajuns prin Yoko  ?!
5.      Dupa doua ore de la comiterea asasinatului, legionarul a sunat-0 pe Monique, petru soldarea contractului (30.000 FFr=4.500 Euro, ceea ce a ramas din 1/2 din suma ramasa, adica 50.000 FFr,  dupa recuperarea celor 20.000 FFr in cabana).
Cum Jozef-Yoko si ea, Monique-La Mite, erau supravegheati, singura persoana care ar fi putut livra restul de bani legionarului a fost Vélia, care in ciuda faptului ca isi adora tatal, dupa numai o saptamana de la moartea tatalui sau, pe 13 aprilie s-a deplasat la Rouen pentru a plati asasinul acestuia, cu scopul de a-si proteja mama, pe care Arnaud  Thévenin ar fi denuntat-o daca banii nu ajungeau la mama lui.
Aceste  ultimele doua  elemente o implica chiar si pe Vélia in complicitatea de asasinat al tatalui sau, Freddy Cavanna!
6.      Rohypnolul introdus in pasta de dinti pentru a-l ucide pe Freddy, nu putea sa ajunga decat prin intermediul lui Monique, in sala lor de baie.
Indiferent daca acesta a fost sau nu introdus in pasta de catre Monique.
Sau, era pregatita (preparata) deja de catre Michalek.
In ciuda observatiilor pertinente (acablante)  ale Judecatorului de Instructie, Monique Cavanna, neaga orice amestec (complicitate) in asasinarea lui Freddy.
Inclusiv, in tentativa esuata sau cele abandonate.
La Mite, ar fi fost procurat pentru ea, Rohypnolul, pentru a putea dormi cu mai multa usurinta si a face fata, tot cu mai multa usurinta, vietii de noapte.
In sfarsit, ea si-a sustinut nevinovatia si afirma jurand ca  "nu a nu l-a ucis pe Freddy" !
Ceea ce, desigur, este adevarat.
Dar este ea, La Mite si Yoko, Jozef Michalek, cei care au complotat contra lui planificandu-i asasinarea, deci amandoi sunt comanditari.
Dupa o instructie care a durat doi ani si jumatate (si pe care am avut posibilitatea sa o urmaresc, atat, din interior, in Centrul de Detentie, unde cu Michalek faceam cursuri de matematica si stiinte pe toata perioada  semestrului 2, pana in vara anului 1998, cat si in exterior, ulterior !), pe 20  noiembrie 1999, la Tribunalul de Inalta Instanta Anncey, inculpatii vor compare in fata Juriului Popular Haute Savoie (Curte cu Jurati compus din 3 magistrati-judecatori si 6 jurati alesi de pe listele electorale) care va decide de soarta lor !
La proces (la care am asistat) Vélia si Michalek sunt devotati lui Monique, iar pe aceasta din urma, Yoko o disculpa, in intregime, asumandu-si singur raspunderea  comanditarii. 
Acest lucru insa nu a influentat, deloc, Juriul Popular.
In ciuda faptului ca Michalek a fost aparat de catre Anne Delzant, o avocata de succes pe plan local (in regiune), care a pledat pentru crima pasionala (caracterizat printr-o serie de circumstante atenuante !), dupa numai 6 zile de la debutul procesului, pe 26 noiembrie 1999, Juriul Popular a anuntat verdictul sau : Jozef Michalek si Arnaud  Thévenin au fost condamnati la cate 15 ani de recluziune criminala, iar Monique Cavanna la 10 ani de detentie criminala, fara perioada de siguranta. (A se vedea si articolul autorului : "Deznodamant la frontiera de est. Masacru in stil Al Capone":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43174-deznodamant-la-fro...)
In ceea ce o priveste pe Vélia, aceasta a fost condamnata la 3 ani de inchisoare cu suspendare, iar Ben Mohamed  la doi ani, dar numai pentru escrocherie.
Acest lucru insemna conform CPPF (Codul de Procedura Penal Francez), ca Michalek si Thévenin, erau (e)liberabili conditionat sub control judiciar  dupa executarea a ½ din pedepasa, adica 7,5 ani, iar Monique, dupa 5 ani.
Avand insa in vedere faptul ca cei doi legionari au efectuat deja 2 ani si jumatate in detentie provizorie (pana la proces), practic, toti trei erau conditionabili dupa 5 ani, adica incepand din 2004.
In concluzie, de un deceniu toti trei sunt liberi.
Din informatiile pe care le detin, Jozef Michalek s-ar fi intors in Slovenia, devenind sculptor si expune in diferite saloane de profil in intrega lume, Arnaud Thévenin ar fi ramas in regiune, s-ar fi casatorit si ar avea un copil.
In ceea ce o priveste pe Monique, ea ar fi fost o detinuta model, iar dupa ispasirea pedepsei, ea s-ar fi mutat in sudul Frantei, unde si astazi ar fi ceea ce era si inainte : La Mite, fara niciun fel de remuscari, fara niciun fel de regrete sau reprosuri.
Iubirea dintre ea si Michalek, n-ar fi rezistat detentiei (de fapt din ceea ce stiam eu de la el, ea s-ar fi stins imediat dupa incarcerarea lor !), iar cei doi, Yoko si La Mite nu s-ar mai fi revazut niciodata si nici n-ar mai fi vorbit, iar aceast din urma, nici macar cu propria-i fiica, Vélia.

APROFUNDAREA DOSARRULUI
Cu un an in urma, mai exact pe 14 iulie 2013 (de ziua Republicii Franceze), dispar in conditii misterioase sotiaMarie-Josée (in varsta de 53 de ani) si fiica Allison (in varsta de 19 ani) al  Adjutantului Sef  Legionar Paco  (Francisco Benitez), in varsta de 51 de ani, considerat un Don Juan de catre cei care il cunosteau si clasat de catre psihocriminologi ca "dominator extrem", cu sange rece, dar si un seducator de femei consacrat (si de succes),  care pe 5 august 2013, la ora 06h00 se siuncide (prin spanzurare cu cearceaful din dodare), aruncandu-se in exterior pe fatada principala a cazarrmii  Joffre din Peripgnan (Capitala Departamentului Pyrénées-Orientales, Regiunea administrativa Languedoc-Roussilolon, sudul Frantei), unde era afectat si isi desfasura activitatea, ca recrutor (responsabil cu recrutarea) in Legiunea Straina[1], de peste 27 de ani.
Imbracat in tinuta de gala (uniforma de protocol, cu toate decoratiile expuse la vedere) acesta s-a aruncat, cu capul invelit partial intr-un fular negru (cu cearceaful legat de gat), pe fereastra toaletei aflata la etajul unu (in curtea interioara a cazarmii), pentru ca odata cu desteptarea, gestul sau disperat sa fie cunoscut de catre toti colegii sai.
Anchetatorii de la PJ (Politia Judiciara) Perpignan il banuiau pe Paco, ca acesta ar fi un serial-killer, fiind el cel care si-ar fi ucis atat sotia, respectiv, fiica, cat si pe Simone de Oliveira Alves o senzuala brazilianca indragostita de el (in varsta de 39 de ani), pe 29 noiembrie  2004, barmanita intr-un bistro militar la Nimes (Capitala Departamentului Gard, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon), care traia cu cei patru copii ai sai.
Esta data la care ex- legionarii Michalek si Thévenin sunt eliberati conditionat sub control judiciar.
Simone, pe atunci era  "oficial" amanta lui Paco, reparizat la 2REI (Al 2-lea Regiment Strain de Infanterie) la garnizoana Nimes, cu domiciliul la Saint Giles (regiuna urbana Nimes, la cca 15 km de oras).
In aceasta perioada, Paco, ducea o viata dubla: pe de-o parte la Nimes, in apartamentul lui Simone (care îi reprosa mereu ca nu o paraseste pe Marie-Josée!), al carei amant oficial era si la Saint Giles cu familia lui: sotia sa, Marie-Josée (pe atunci in varsta de 43 de ani) si fiica sa, Allison (pe atunci in varsta de 10 ani).
In dosarul disparitiei lui Simone (care conform declaratiilor apropiatilor acesteia ar fi fost insarcinata!), la inceputul lunii decembrie 2004, Paco este convocat la PJ Nimes, in fata carora a declarat ca in urma unei dispute violente ea l-ar fi parasit fara explicatii si fara sa-i lase coordonatele ei.
In ciuda insistentelor lui Mario, cumnatul lui Simone, militar si el, in relatii aparent bune cu Paco, in ianuarie 2005, urmarirea penala contra acestuia din urma, inceteaza.
Cu cateva luni mai tarziu, Paco este afectat in Insula Mayotte (Departament-Regiune nemetropolitan francez-DROM-Colectivitate teritoriala in Oceanul Indian, in arhipelagul Comore), la 3REI (Al 3-lea Regiment Strain de Infanterie), unde acesta se si casatoreste cu Marie-Josée, regularizandu-si situatia sa matriomoniala, dupa o viata in cuplu, de peste un deceniu.

In aceasta regiune (sudul Frantei, unde Legiunea Straina detine o serie de baze importante), exista si alte disparitii neelucidate.
Corine Lazzari, infirmiera in varsta de 29 de ani, dispare fara urma, iar masina ei este identificata (fara carburant) pe 2 martie 1992, la Labarthe-Inard (Departamentul Haute-Garonne, Regiunea administrativa  Midi-Pyrénées).
Aceasta a plecat de la domciliul parintilor sai din regiune, de la Cuguron (in proximitatea Montréjeau) catre domiciliul ei la Calmont, unde locuia cu o prietena.
Martine Escadeillas, in varsta de 30 de ani, dispare de la domiciliul ei din Ramonville (Departamentul Haute-Garonne, Regiunea administrativa  Midi-Pyrénées),  in decembrie 1986.
Tot ceea ce se stia, era ca ea frecventa un bar la Toulouse Santa Fe.
Hélène Loubradou, o tanara mama in varsta de 27 de ani, dupa un tratament legat de sindromul ei depresiv la Clinica  Aufréry (Toulouse), dispare fara urma pe 16 august 1989.
Monique Réjembeau, in varsta de 24 de ani, dispare pe 4 ianuarie 1980 la Toulouse,  pe soseaua catre Narbonne.
Dupa o saptamana de la disparitia ei, vehiculul ei (gol) este identificat la Toulouse, pe aleea Jules Guesde.
In sfarsit, revenind acum la disparitiilerecente ale lui  Marie-Josée si Allison, exista cateva indicii care l-ar putea inculpa pe Paco.
Urme de ADN, apartinand lui Allison, sunt identificate pe congelatorul familial al acestuia, pe care l-a transportat la cazarma la inceputul lunii septembrie (cu scopul de a-l curata, conform anchetatorilor).
In urma disparitiei sotiei acestuia si a fiicei sale, facute cunoscute de catre mas-media, copii lui Simone de Oliveira Alvès, recunosc in Paco, amantul mamei lor.
Cronologic: pana pe 14 iulie 2013, telefonul lui Allison emite semnal la Canet-En-Roussillon, pana la ora 17h17, iar pe 15 iulie, celularul lui Marie-Josée este inca activ in sectorul cazarrmii Legiunii Straine.
Din contra, seara, Allison nu se mai prezinta in fata Comitetului pentru alegerea Miss Roussillon, ceea ce isi dorea atat de mult si avea toate sansele sa castige.
Ea era cu atat mai motivata cu cat, in luna iunie a reziliat contractul de ucenicie (pe cale amiabila) cu o firma gestionata de catre D-na Cathy din cartier (si care o aprecia in mod deosebit),  pentru obtinerea de un BEP (Brevet de Studii Profesionale) in coafura, avand in vedere faptul ca, castigarea titlului de Miss Roussillon, i-ar fi schimbat, radical, viata si viitorul.
Pe 17 iulie, o prietena a ei semnaleaza disparitia ei, pe care o considera nefondata si anormala.
Pe 25 iulie, Paco, insotit de catre fiica sa adoptiva Lydia (fata cea mare a lui Marie-Josée), semnaleaza la insistentele acesteia, dispariatia mamei sale.
Pe 30 iulie, Comisariatul Central de Politie din Perpignan, lanseaza un apel la martori, cu fotografiile celor doua femei disparute.
Pe 1 august, Paco-Francisco Benitez este auditionat la Comisariat de catre anchetatorii Securitatii Publice, insa dupa perchezitionarea domiciliul acestuia, neputandu-l inculpa, acesta este lasat in liberate, fara contol judiciar.
Dar,  pe 2 august, totusi, o informatie judiciara este deschisa legata de cauza disparitiei lui Allison si Marie-Josée.
In depozitia (declaratia) sa, Paco, afirma ca sotia si fiica sa, l-ar fi parasit si s-ar fi instalat (mutat) definitiv, la Toulouse.
Pe 5 august, dupa ce in cursul noptii, Paco a comunicat intens cu Maria-Theresa (ultima lui prietena!) de la Consulatul francez din Barcelona (Spania), respectiv, redactand scrisori si mesaje catre prieteni, in dimineata zilei, in jurul orei 06h00, acesta se siuncide in sala de dusuri a cazarmii, luandu-l cu el in mormant, intregul mister.
Nu fara sa mentioneze intr-o scrisoare si intr-o inregistrare video, ca el este nevinovat si nu mai suporta sa fie acuzat pe nedrept.
Dupa ce pe 26 august, functionarii de la PJ descopera urme de natura criminala de ADN ale lui Allison in congelatorul familial, iar disparitiile celor doua femei sunt recalificate in asasinate.
In sfarsit, ceea ce stim astazi, in momentul redactarii acestui material, este ca pe 14 iulie 2013, in jurul orei 13h30, Allison a parasit platoul de Miss Roussillon, la bordul unui Laguna Estate break, negru, cu geamuri fumrii, avandu-l pe Paco la volan.
Doua zile mai tarziu Alexandre Durand-Gomez, prietenul lui Allison, care s-a deplasat la domciliul acesteia (apartamentul din str. Jean Richepin, nr. 28, cartierul Moyen-Vernet) la Perpignan, pentru a cere lamuriri de la Paco in privinta disparitiei ei, acesta confirma versiunea declarata politistilor de la PJ, adica faptul, ca ele ar fi plecat (s-ar fi mutat), definitiv, la Toulouse.
Din contra, cunoastem faptul ca incepand din 19 si pana in 29 iulie, Paco, frecventa zilnic, clubul Baobab, din statiunea Port-Leucate.
"Ca regula generala, el prefera sa frecventeze (in compania amantelor sale) plajele traditionale din Perpigan (Canet sau Saint Cyprien) si prefera anonimatul statiunii Port-Leucate, putin frecventat de catre localnici", conform avocatului lui Eric Barbet, frate lui Marie-Josée.
Cei de la Port-Leucate (unde cu 25 de ani in urma a cunscut-o si pe Marie -Josée), o recunosc pe Maria-Theresa, ca persoana care il insotea pe Paco, la plaja si cu care acesta vorbea (se  intelegea) in limba spaniola (fiind si el de origine spaniola):”Parea ca sunt foarte indragostiti unul de celalat, pupandu-se tot timpul, in ciuda relatiei lor timide”. (...) "Era (n.r. Paco) un client fidel si bun, Rezerva din timp si era insotit de catre femei frumoase. El nu crea niciun fel de probleme.”
Dupa ce Maria-Theresa s-a intors in Spania, Lydia (fiica cea mare a  lui Marie -Josée) si fiica adoptiva a lui Paco (foarte atasata de acesta), mama a doua fetite (in varsta de 16 si 9 ani), era ea cea care il incuraja, pentru ca ar fi considerat abandonul acestuia, nedrept!
Putem considera ca incepand cu 31 iulie, dupa publicarea fotografiilor celor doua disparute, Francisco Benitez, ar fi renuntat la viata lui de Don Juan.
Insarcinat cu dosarul disparitiilor, Anne Haye, Judecatorul de Instructie la TGI Perpignan, nu neglijeaza niciun element si nu exclude niciun fel de scenariu legat de acesta, cu toate ca ancheta pare destul de complexa si dificila.
Din informatiile pe care le detinem din surse fiabile, s-ar parea ca in momentul disparitiei lui Marie–Josée, aceasta era fara loc de munca si in proces de divort cu Paco, in schimb, acesta din urma ar fi avut o "viata afectiva foarte dezvoltata”, conform declaratiei avocatilor Pierre Gwenael si Etienne Nicolau, reprezentand pe Edwige Barbet, sora lui  Marie Josée, care s-a constituit in parte civila, alaturi de fratele ei, Eric Barbet.
Avocatul familiei Marie Josée si Allison (Lydia si Roxanne, cele doua fete ale lui  Marie-Josée), Philippe Capsié, a ridicat si el o problema importanta (si interesanta in acelasi timp!): ar trebui lamurit faptul, daca  in cazul celor doua femei decedate, este vorba de un accident sau de asasinat.
Anchetatorii de la SRPJ Montpellier din cate am inteles, considera ca Francisco Benitez nu ar fi fost schzofrenic, deci pare putin probabil ca „acesta sa fi taiat in bucati cadavrele si sa le fi ingropat asa, decat sa fi pus alaturi de ele niste flori”.
Alt amanunt interesant: Maria-Theresa, care lucra in cadrul serviciului de paza la  Consulatului francez din Barcelona (ultima cucerire a lui Paco), povestea pe Facebook ca l-ar fi cunoscut pe legionar (posesor si el a doua conturi diferite, corespunzand celor doua vieti paralele pe care le ducea!) in cursul lunii aprilie 2013 si cu acesta n-ar fi intretinut dacat o simpla „relatie de prietenie” si ca ea nu ar fi fost, alaturi de el, niciodata la Port-Leucate!
Din contra, ea recunoaste in depozitia sa ca ar fi dormit in patul conjugal al familiei Benitez, pe 19 iulie 2013, la numai 5 zile dupa disparitia subita a lui  Marie-Josée Allison, dar Paco, ar fi spus si ei, ca familia lui l-ar fi parasit si ca, s-ar fi mutat definitiv, la Toulouse.
In ciuda faptului ca in cadrul perchezitiei din 26 august, la domicilul lor familial au fost gasite pasapoartele lor!
Si atunci, cine este femeia care seamana cu Maria-Theresa si il insotea pe Paco la Port-Leucate?
Intre timp, anchetatorii descopera si o alta posibila legatura a lui Paco, cu sfarsitul tragic al unei femei in 1999, in Departamentul Ariège (regiunea administrativa Midi-Pyrénées, sudul Frantei).
Este vorba de Sandra Martin, o frumoasa si senzuala femeie de origine braziliana (si fosta posibila prietena cu Simone de Oliveira Alvez), in varsta de 21 de ani, mama a doi copii, disparuta pe 8 ianuarie 1999, dupa ce in urma unei dispute cu sotul ei, Patrice, paraseste domiciliul conjugal (in jurul orei 22, pe 7 ianuarie), „pentru a se caza la un hotel”!
Ea este gasita pe 2 martie inecata la Tarascon-sur-Ariège in raul Ariège (barajul Mercus-Garrabet), in proximitatea lacului Mercus, iar corpul ei este incinerat dupa doua zile de catre familia ei (fara acordul lui Patrice!), care era rem convinsa ca victima descoperita in rau, nu era Sandra.
Intre timp, o analiza ADN practicata pe cadrul ei, a confirmat identitatea victimei, care datorita degradarii avansate (parcurgand cca 5 km in rau), nu a putut fi recunoscuta cu certitudine de catre membri familiei acesteia.
Intr-adevar, conform procesul verabal, al Procurorului Republicii de Fox, Antoine Leroy, cadavrul era cu certitudine a lui Sandra Martin, dar cauza decesului ar fi fost inecul (poate sinucidere, fiind dperesiva si vroisa sa se intoarca in Brazilia si nicidecum un asasinat!), asa cum rezulta si din dosarul medico-legal al acesteia.
Din informatiile mele, ca urmare, in acest dosar, pe 17 mars 2007, Judecatorul de Instructie Élise Yamani ar fi declarat un "non-lieu" (incetarea urmaririi penale), in favoarea sotului victimei, Patrice Martin, care in 2000 a fost inculpat pentru asasinat.
Ulterior, acesta ar fi facut apel la un cabinet de detectivi privati, care ar fi confirmat faptul ca Paco si sotia sa se cunosteau, avand in vedere faptul ca aceasta o frecventa pe Simone, iar in 1999, legionarul era in post la 4RE (Al 4-le Regiment Strain) de la Castelnaudary (Departamentul Aude), foarte aproape de Tarascon-sur-Ariège.
Mentionam aici si faptul, ca intre timp, anul trecut (dupa disparitia lui Marie-Josée si Allison Benitez), in cursul lunilor august-septembrie, din partea PJ Perpignan, respectiv, al SRPJ Montpellier, un intreg arsenal politienesc si militar (cu caini specializati in cautarea ramasitelor omenesti, scafandri echipati cu utilaje de ultima generatie de gestiune si de explorare ale mediilor acvatice, etc.) a fost mobilizat (atat pe uscat, in regiunea Perpignan, cat si in apa, pe Laguna de Leucate pana in Golful Lion din Marea Mediterana) pentru descoperirea cadavrelor lui Marie Josée si Allison Benitez, dar fara niciun rezultat!
Pe 14 august, dupa o luna de la disparitia acestora, Yacine, un apropiat a lui Allison, ar fi dezvaluit juranalistilor  Cotidianului La Dépêche du Midi, ca ar fi primit o serie de apleluri anonime, dupa disparitia celor doua femei si ca ar fi incetat pe 5 august, cand Paco s-a sinucis.
Este sau nu o coincidenta?
Alt amanunt important, pe care il cunoastem, este ca Paco, intre 14-21 iulie, ar fi parcurs cca 5.000 de km (conform indicatorului kilometrajului masinii),  in ciuda faptului ca amanta lui locuia la Gérone, la mai putin de 100 de km de el (Perpignan).
Unde s-ar fi putut deplasa acesta si cu ce scop?
Din pacate, analizele GPS si ale calculatoarelor sale nu au condus la niciun rezultat.
Din contra, stim si faptul ca Paco si-a schimbat masina (o masina alba, de dimensiuni mici cu un Laguna Estate break), dupa disparitia sotiei si a fiicei sale, ceea ce ar explica faptul ca expertiza noii sale masini (sesizata de catre SRJP Montpellier chiar in parking-ul Legiunii Straine, in spatele Palatului Regilor din Maiorca ), nu a condus, nici ea, la niciun rezultat!
In sfarsit, exista si un martor ocular (pe care nu-l putem cita pentru pastrarea secretului de instructie), care l-ar fi vazut pe Paco spalundu-si cearceafurile patate cu sange in sala masinilor de splat, in incinta unitatii militare.
In urma acestei sesizari, anchetatorii de la Politia Stiintifica si Tehnica ar fi identificat niste urme de ADN apartinand lui Allison, dar fiabilitatea lor ar fi fost indoielnica.
Amintim aici ca in privinta congelatorului familial, in care deasemenea au fost identificate urme de ADN a lui Allison, colegul lui Paco, care s-a prezentat la Politie de buna voie, a declarat acestora ca cel din urma l-ar fi rugatat sa-i  transporte congelatorul la unitate, pentru ca vroia sa se debarseze de el (considerandu-l inutil acasa, cum a ramas singur).
In incheiere, intr-adevar, in timpul scolii, Allison a mai efectuat cateva stagii scurte si la Toulouse in centre mai imoprtante de coafura (printre care si l’Oréal), dar „fuga” celor doua femei, fara niciun fel de explicatii, in special, rudelor si apropiatilor lor, parea mai mult decat dubios.
Cu atat mai mult cu cat ele nu si-au lasat pasapoartele la domiciliul familial!
O alta observatie importanta a uni vechin care putem lua in considerare, ar consta in faptul ca dupa disparitia sotiei si a fiicei sale, Paco, ar fi dus o viata absolut normala, ca si cum nimic nu s-ar fi intemplat.
Cum vecinii de la etajele inferioare erau in vacanta, acesta avea liberatate deplina de „circulatie” in cladire, pana la parter, in garaj (din interior, fara sa iasa din imobil), ceea ce i-ar fi permis, manipularea cadavrelor fara dificultate si fara sa atraga atentia vecinilor.
Persoana in cauza (pe care nu-l putem cita pentru pastrarea secretului de instructie), afirma in depozitia sa, ca el ar fi observat cum Paco facea „curatenie generala”, atat pe balcon cat si in apartament, respectiv, in garaj, inainte interventia autoritatilor politienesti si judiciare din 1 august.
    

Vizualizări: 1097

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor