SEMNE DE ZI CU ZI

 

 

Cu „ semne dintr-un trunchi de cuvânt „ , volum de versuri semnat de Aurel Pop, iubitorul de poezie descoperă un poet plin de forţă, neliniştit, pendulând cu sufletul spre partea nevăzută a lumii, cea profundă, esenţială. Volumul a fost plămădit la  Editura „ Citadela „ – Satu Mare, 2009 şi reprezintă zicerea poetului despre viaţa sa şi viaţa cititorului, vieţi legate de poezie şi prin poezie, poetul fiind şi cititor, iar cititorul obligat să-şi asume riscul poetului: a gândi ...

Volumul are o prefaţă semnată de  Adrian Botez, o prefaţă de suflet în care sunt înserate câteva din valenţele volumului şi câte ceva din fiinţa poetului, versurile citate punând în lumină valoarea estetică a poeziei scrise  şi trăite de Aurel Pop.

La finalul volumului ne este redată viaţa poetului şi a iubitorului de poezie şi frumos care este Aurel Pop.

În carte sunt versuri care te ating prin profunzimea lor: evenimente care au loc înăuntrul şi în afara cuvântului, va scădea lumina cum se strânge crinul,  inima literei, fereastra poemului, cuvinte străine, singurătatea din colivie , libertatea de a scrie un sonet …

Dincolo de versui există o frământare a poetului după altceva, peste întâmplările zilei se suprapune mişcarea profundă a celui creştin, bazat pe credinţa sa simplă, pe simboluri care nu trec, pe durere, pe suferinţă, pe gustul concret de abstract al pâinii şi vinului … Ceea ce dă forţă poeziei semnate de Aurel Pop este acea trimitere vizibilă şi invizibilă la divinitate, la amprenta divină care se vede peste tot şi, mai ales, în sufletul poetului în căutarea patriei sale din Cuvânt. 

De fapt cartea captează câteva semne dintr-o scriere abisală, profundă,  care străbate totul: lumea, oamenii, natura, evenimentele, unele chiar banale şi această scriere cu degetul lui Dumnezeu pare să fie importantă, spre ea încearcă poetul să ne atragă atenţia … Cititorul este îndemnat atât spre poezie, cât şi spre aura poeziei şi spre poezia vieţii consemnate de poet şi ivită brusc dintre cuvintele noastre zilnice …

Prezenta timpului este presantă, viitorul, trecutul se contopesc intens în acum : „ Ies din când în când/La lumină /Din câte un poem …”

Meseria poetului pare a fi de a scrie despre cuvintele de cuvinte, e ceva mult mai profund care îl depăşeşte, o scriere  mai adâncă, copleşitoare, în care toate întră în canon, începutul şi sfârşitul poemului sunt exacte, nu pot fi evitate, e ceva sigur în univers … Dar semnele se ivesc greu, lumea este instabilă, poeţii trebuie să fie pregătiţi pentru miracol, strigarea este chemare la absolut, în felul delicat şi sfânt:       „ Copilule din mine te strâng /Dar nu mai eşti /De când un  fluture lumea o         gândea / … „

Diferenţa lumină – întuneric este evidentă, dar ceea ce face totul posibil şi în mişcare sunt cuvintele, ele curg mereu dintr-o parte în alta, pun lumea în mişcare, precum la începuturi …

Poemele ne arată un portret spiritual al poetului, dar şi a insului smuls din eternitate, trăind concret în acum, arzând cu fiecare etapă a vieţii, lumina cade peste fiinţă ca un strigăt isteric, e vremea să clădeşti în suflet eternităţi, bestia din individ se retrage în minţi şi în treizeci şi trei de ani ( unitate de măsură divină ),  ai fi putut trăi două mii de ani, timpul se compactează prin cuvinte.

Călătoria individului prin timpul său personal, rupt din eternitate şi trimiţând la eternitate, este una a căutării cetăţii unde trecutul şi viitorul se pot întâlni, e miracolul care dă stabilitate fiinţei: „ Cugetă/Ca să nu cazi în genunchi/Pe propriul tău adevăr/Pe propriul tău cadavru/Fiindcă e greu să faci rost de altul …- din poemul     „ Clădind în tine eternităţi”.

Îndemnul final, privind spre eternitate: a gândi …Iată diferenţa, omul poate face mult pentru sine şi pentru univers, doar prin a gândi, a veghea, după felul de a fii a celor curaţi …

Poetul repetă creaţia tânjind la modelul dat de Dumnezeu, cuvântul poate fi întors pe toate feţele, e măiestria artistului care s-a născut din meşteşugarul care era cândva. Adevărată cucerire a omului este adevărul şi infinitul, dincolo de lacrima din vis : „ E greu de cucerit/Calea Adevărului/Spre infinitul din/Finit.”

În poemul „ Dă un enter şi intră pe site „ se poate percepe duritatea vieţii de zi cu zi raportată la viaţa eternă, diferenţele sunt vizibile şi dureroase, abrutizante, suferinţa spirituală e mare, individul e copleşit de paharul de vodkă, de licitaţia electronică, de ţâţe siliconizate şi totuşi Cina de Taină, ca simbol, e pusă în mişcarea zilnică drept reper, un reper murdărit de necesităţile cotidiene, pomul oprit virtual, cel din lumea internetului,  s-ar fi putut usca … 

Peste greutatea zilei se simte prezenţa, sunt semne chiar şi în noroi se văd, se ştiu, se regândesc, semnele prezenţei divine: cântatul cocoşului, pomul oprit, şarpele, Judecata de Apoi, apoi speranţa de a te elibera de sub teroarea căderii: „ Încât nu mai poţi scrie Poemul Vieţii … - să rămână /Agăţat în Pomul Vieţii şi Morţii …

Semnul semnului este prezentat în poemul „ Deschid un ochi ca să intru în el „ –     „ Deschid un ochi ca să intru în el/Dar el nu mă primeşte la sine/Decât împreună cu tot universul/…”

Fereastra poemului ne arată că este târziu în univers, ne vindem zilnic pe un pumn de cuvinte.

Autoportretul poetului în timpul vieţii sale este prezentat în poemul: „ În viaţa de zi cu zi „ , poem  în care fiinţa este străbătută de fiinţele care au fost, sub apăsarea întrebării fundamentale: „ Doamne cu ce am păcătuit” . Nerespectarea regulilor gramaticale în poem este semnul libertăţii interioare de a rămâne viu şi în mişcare, totul asumat conştient de poet, în aşteptarea semnului ultim: sărutul pe frunte, dragostea divină, copilul care a rămas în noi, aşteaptă gestul …

Volumul ne relevă un poet în singurătatea poemul, prins între cuvinte, umbra cititorului, marile întrebări ale vieţii, responsabilitatea de a crea, zidindu-te pe tine, sub apăsarea vremurilor.

Adrian Botez în prefaţa la volum scrie: „ … Aurel Pop a devenit, brusc şi vital-violent ( aproape ca un fluture care iese din crisalidă/pupă …) un Autentic Poet. „

Tristeţea dar şi lumina din lume au scos la iveală poetul care locuia cu Aurel Pop, perpendicular cu mintea sa, iar  volumul este unul interesant şi pe alocuri copleşitor, iar pe alte locuri detaşat şi redus la matricea de zi cu zi, semnele care sunt aici, acum …

 

 

Constantin Stancu

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor