LIMBA ROMÂNĂ (LICEUL DE MUZICĂ DIN CLUJ)

   (Din jurnalul Cameliei)

 

    Nu pot să nu-mi amintesc cu plăcere de orele de Limba Română, poate pentru că era singura materie la care eram şi eu cea mai bună din clasă. Aveam o mare pasiune pentru lectură încă de mic copil, aşa încât orele de Română mi se păreau cele mai plăcute şi mai uşoare. Nu trebuia să mă pregătesc în mod deosebit pentru că citisem demult aproape tot ce ni se preda şi nu simţeam nici un efort când învăţam.          Aveam invariabil media 9 pentru că nu-mi scriam niciodată rezumatele lecturilor particulare în caiet, aşa că luam câţiva de 10 la lecţii, în teză iarăşi 10 şi un doi pentru lecturile particulare. Pur şi simplu nu aveam nici un pic de răbdare să povestesc ce citisem şi, oricum, nu ţineam să am media maximă. Aşa că, atunci când trebuia să ducem caietele de lecturi particulare la şcoală, profesorul se oprea în faţa băncii mele şi nici nu mai întindea mâna spre vreun caiet. Se uita doar la mine întrebător şi eu îi răspundeam privindu-l vinovată şi ridicând din umeri:

- Doi.

    Profesorul, un bărbat înalt şi puternic, îşi purta părul dat pe spate şi plutea pe coridoare cu un cap mai înalt decât toţi ceilalţi, visător şi melancolic, încercând să semene cu Eminescu. De altfel, vorba lui preferată era: „românul s-a născut poet” şi chiar scrisese vreo câteva poezii.

   Citisem o grămadă de cărţi, dar „Neamul Şoimăreştilor” a lui Mihail Sadoveanu nu reuşisem s-o citesc şi pace. Pur şi simplu mă chinuia. Pe la jumătatea cărţii am lăsat-o în plata Domnului şi cum nu aveam nici o problemă cu media, nici nu m-am mai străduit s-o termin.

   Ce să vezi însă, că la teză ne-a picat ca subiect principal să descriem o bătălie din Neamul Şoimareştilor. Când am văzut subiectul, de ruşine şi ca să nu stau degeaba, m-am apucat să descriu bătălia lui Mihai Viteazu' la Călugăreni, schimbând doar numele şi punându-l ca protagonist pe Ştefan cel Mare. Am scris tot, cu lux de amănunte, până şi cum i-au sărit lui Sinan Paşa doi dinţi din gură şi am încropit vreo şase pagini, aşa pe îndelete. I-am dat lucrarea la sfârşitul orei şi am plecat liniştită.

   La următoarea oră, ce să vezi: cine luase iar 10 în teză? Eu. Nu am zis nimic, mi-am luat hârtiile şi m-am aşezat în bancă. Mă uit atentă, era aceeaşi lucrare cu bătălia de la Călugăreni, cu Sinan Paşa şi dinţii lui. M-am distrat de minune şi-am arătat-o în pauză colegilor. Ăştia se prăpădeau de râs, dar nici unul nu era ranchiunos, aşa că întâmplarea a rămas doar între noi. Am tras concluzia că profesorul, plictisit deja de atâtea teze, mie nici măcar nu mi-o mai citise ci pusese la sfârşit, ca de obicei, un 10.

   Ce nu puteam să înţeleg la aceste ore era felul în care despicam firul în patru pe câte o poezie şi analizam fiecare cuvinţel luat în parte şi apoi propoziţiile şi frazele, de scoteam din ele nişte interpretări aiurite şi pompoase, că sunt absolut convinsă că bietului poet nici măcar nu-i trecuseră vreodată prin cap ideile la care trebuia s-ajungem noi. Ni se spunea că el a vrut să zică asta sau cealaltă, îi analizam la nesfârşit punctele si virgulele, versurile cu rime sau fără, aşa încât autorul ar fi rămas el însuşi perplex de câte idei geniale avusese într-o mână de versuri. Băteam şi eu apa în piuă cu analizele, dar mi se părea total stupid. Ce a vrut să zică poetul a zis, ce era de simţit simţeai sau nu, după cum îţi vibra fiinţa ta şi în rest, important era să „te gâdile plăcut la ureche” şi să-ţi treacă prin suflet fiorul acela nelămurit si adânc ascuns în tine, necunoscut de nimeni si nevăzut de alţii niciodată, dacă-ţi trecea cumva. Dacă acel fior nu e, „atunci nimic nu e”. Mister ascuns, de nepătruns si neştiut de nimeni.

    Profesorul de română, bărbat finuţ şi sensibil, nu se certa cu noi, nu zbiera şi nu vorbea urât. Dacă ceva nu-i convenea îţi făcea doar semn cu mâna spre uşă şi te poftea afară, zicând subtil să te duci tu pe coridor şi să vezi cât e ora, că de acolo se vedea ceasul din turnul bisericii cu crucea de aur.

    Şi aşa trecea ora, mai cu analize pe text, mai cu lecturi de poezii sau proză, când într-o zi profesorul repetă iar obsedant expresia lui favorită cum că românul s-ar fi născut poet.

   Dar îi luă Nae, colegul de la percuţie vorba din gură şi ieşi:

- Romănul s-a născut...

-... în pat!

La care profesorul îl pofti politicos afară:

- Ia du-te tu, Nae, pe coridor şi vezi cât e ora!

Ieşi Nae, dar se reîntoarse imediat, iţindu-şi capul în canatul uşii, vesel că scăpase de lecţie:

- Două fără un sfert!

  Şi dispăru rapid din cadrul uşii, lăsându-ne pe toţi să ne mai amuzăm o clipă.

 

 

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 10, 2011 la 9:53pm

Multumesc Irina! Cred ca-si mai scutea din timp.

Cu drag,

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 10, 2011 la 5:24pm
Secvente de timp, prin timp. Simpatic colegul Nae, fiecare avea dreptate, in definitiv. Multe amintiri remarc ca si-au pastrat savoarea si patina. Avea dreptate profesorul sa-ti dea 10 la teza, cu sau fara citirea lucrarii.
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:00pm
Multumesc, D-le Mircea. Ma bucur ca ati spus asta!
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 4, 2011 la 1:47am

A fost doar o glumita! Felicitari!

CETITORIUL(clic)

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:22am
Multumesc mult D-le Mircea. Dar la dadaişti?
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 4, 2011 la 1:20am

Multumesc D-le Nitu, am mai corectat putin. Dar totusi, nu am dreptate? Eu cred ca, mai ales la o poezie, totul se rezuma la "imi place sau nu".

Cu drag,

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 4, 2011 la 1:06am

"mi se părea totuşi stupid şi inutil să încerci tu să vezi ce a vrut să zică poetul"! Si sa incerc eu acum sa scriu ce a gandit autoarea? Nem! Szó sem lehet róla!!!

CETITORIUL (clic)

 

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Martie 3, 2011 la 9:58pm

Multumesc mult Driza si Claudia!

Va mai astept!

Comentariu publicat de driza thoma pe Martie 3, 2011 la 8:58pm
Frumoase amintiri!Vorba preferata a profesorului"Romanul s-a nascut poet"
Comentariu publicat de claudia hering pe Martie 3, 2011 la 8:47pm

Vezi ce bine este sa cunosti istorießAjuta si la lb.romana.Nostima poveste.

Draguta povestire!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor