De-ar fi ca furtuni să-ndrăznească

Iubirea din noi să scufunde,

Uita-voi de forma-mi lumească,

Putere-mi voi trage din unde,

Taifun, răsărit de niciunde

Voi fi, cu putere zeiască.

 

Cu tine alături, sunt stâncă

Ce-aruncă talazuri spre ceruri,

Sunt forța din bezna adâncă

Ascunsă-n eterne eteruri,

Sunt focul ascuns printre geruri,

Iar tunetul vocii mi-e râncă.

 

Tu-mi ești și zeiță, și muză,

Lumina din suflet, o rază

Aleasă a-mi fi călăuză,

Iar inima mea o veghează,

Căci e un destin ce-mi așează

O linie-n palmă, ca scuză.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor