ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII        
 DESPRE  TRECERE  -
   Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
În Ea, cerul îşi plimba  în desmăţ

norii de corindon şi travertin,
stropind imensul axiniu al  ochilor
albaştri cu neîncepute cuvinte
din cuvântările celeste…
O lumină undeva în clepsidra
simţirilor ei  se mistuia
expiraţie şi risipă de întreg….
înţelegeau şi asta … apoi,
cu cât  ocoleau nemărginirea,
mai adâncă uitarea  creştea
în înfloriri erau mai singuri,
 în trecere, împreună…
Se extindea trecutul în neînceput
şi nemurirea în singurul  glas:
tremurul căderii în Hades,
când  Ea, fără Ea, era  Euridice,
era,  fără să vrea,  Orfeu,
iar Lui , cu duh răscolitor
în armonii,  îi răsfăţa Treimea!…
timpul  n-ajungea de plângeri
poetic  for  ever…în  Totul,
Ei , rămânând,  unul -  altuia,
adânci  jumătăţi  în trecere,
libere  în viscoliri, în simţiri ,
în mângâieri, între îngeri! … G.A.S.
 

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor