Dialoguri literare: Un raspuns to “cronica – lectura lui Tudor Crețu”

“ RASMILES” -  Gheorghe Apetroae, Sibiu

Din arhiva de autor publicat cu pseudonimul  “rasmiles”, de pe cite-ul cenaclului “Pavel Dan”, am lecturat acest ciclu de poeme,  fără a reuşi să reperez autorul...  M-am gândit să zburd în cuvinte, implicat pe câmpiile cu înfloririle de erotism ale aceastui gen de poezie, urmând a mă convinge pe parcursul studiului acestui ciclu, de identitatea scriitoarei...         Dar, nu mai repede de a reitera gama paletelor literare, de o evidentă rezistenţă şi consistenţă estetico- gnomică, pe un site care reuşeşte să promoveze cu succes activitatea literară a cenaclului studenţilor şi intelectualilor timişoreni “Pavel Dan”, un grup literar agregat şi condus ingenios de un magnific magistru cu o tenacitate de invidiat, de scriitorul Eugen Bunaru. Am remarcat activitatea literară susţinută a membrilor acestui cenaclu, cât şi relevarea ultimului eveniment literar, cel al întâlnirii, în data de 14 aprilie a.c.(2012), cu prozatorul Radu Pavel Gheo.    Am reţinut, de asemenea, numele autorilor acestui cite de socializare literară, care manifestă mult înteres şi consecvenţă în promovarea unei creaţii literare de calitate, realizează, astfel, evidenţa unui cenaclu literar tot mai remarcat în cadrele literaturii naţionale. Printre autori se remarcă, desigur, scriitorii poeţi şi prozatori: Moni Stănilă; Ana Maria Puşcaşu; Alexandru Colţan; Crislit; Marian Oprea; Rasmiles; Cătălina Letiţia; Alex Condrache; Filiana Popeti; Nicoleta Papp; Alex Roşu; Arnold Schlachter; Livia Batista; Aleksandar Stoicovici...  Dar, nu numai atât!  Am reţinut şi şirul de scriitori, dintre care mulţi dintre ei redutabili în literatura contemporană, cei care onorează literatura română prin colaborarea cu cenaclul “Pavel Dan. Aceştia sunt: Alexandru Vakulovschi, Andrei Ruse, Cătălina George, Claudiu Komartin, Cosmin Perţa, Cristina Ispas, Dan Sociu, Daniel Vighi, Gelu Diaconu, Marius Ianuş, Mihail Vakulovski, Miruna Vlada, Oana Cătălina Ninu, Savatie Bastavoi, Radu Vancu, Ovidiu Baron, Dragoş Varga, Răzvan Tupa, Tudor Creţu, Vlad Moldovan, Ştefan Baştovoi ş.a. . După unele observaţii generale, de evidentă factură în promovarea creaţiei literare contemporane, am să trec la prezentarea de consideraţii tematice asupra ciclului de poeme, pe care, personal, l-aş intitula “rasmiles” şi ştiu de ce, sugerând autoarei grăbirea desconspirării publice a identităţii!

     Voi începe cu primul poem din ciclu, intitulat ” Untitled”. Acesta se semnifică în imagini cu reflexii de lumină provocatoare, incitantă, în ochii de observator al cititorului interesat de valoarea poemului. Din primul vers se degajă o atmosferă în mai multe planuri, una apollogetică , încărcată de azurul cerului lazur prea senin, reflectat în irişii poetei apropiaţi de cerul erotismului, până la contopirea privirii adânci, reflexive, cu acel cer, o alta, anamnetică, tributară copilăriei, dar actualizată în teluricul psiho-biologic al maturităţii, cu evidenţă conjunsă în versurile: ” unchiul meu dă cu putere frânghia-n / avânt şi leagănul meu cel roz de lemn / zvâcneşte ca un bulgăr de pământ / ţintit în aer/”,  o altaconciliantă temporal, împăciuitoare a primelor două, într-un cadru paradisiac pe via narcisismului ludic complex şi a imaginativului profund apollinic şi policord, de zbor salvator, dar şi de cădere prematură din zbor, în teluricul entropic, mai evident în versurile “…două degete care nu vor să ţină leagănul./ Ştiu că nu-s dintre păsări şi iarba, rece, / mi-ar întinde mâna de-ar fi să cad,…”. Dacă primul poem începe într-o notă de lumină cu reflexii interioare, erotice, atunci poemul, intitulat ” Răbdare” degajă , încă de la primul vers, o stare de luptă cu relativitatea trăirilor sublime, într-o existenţă devenită statică, glacială şi patologică, sepulcrală, dar şi erotică, reflectată chiar şi în apocaliptic, cu un recurs în geamăt, fie el şi conjugal, stare evidentă în versurile: ” Irişii-s de piatră,/ îmi râd sub gene că încă/ mi-e frică să-mi las mânat de ei, îngustul piept, / prin troiene calc şi-n troiene, zestrea mea, / de gheaţă…./ …de n-ar fi geamăt pe buza mea…”.  Aici este promovat de autoare şi idealul rugii la cer în zbuciumul salvator al urmelor lăsate adânc de existenţă, spre apocalipticul apărut cu evidenţă în versurile: ” …de cerul mi-ar face un loc sub el / ghetele să-mi scurg de vânturi aspre, / bluza să-mi scutur de ger/ că n-am ştiut cu sufletul de ele să mă prind/ mai bine...”,  pentru ca finalul poemului să fie tot mai reflexiv, cu accente antinomice şi comenzi nihilist- hedeggeriene, de fiinţare  numai în temporalitatea copleşită de arderi vulcanice, de erotism lilithic, până la difuziile din lavele thanatice, cu evidenţă în versurile: ” Clintirile mele-s de singurătate, neclintirile-s / de dragoste / De n-aş fi , de n-aş fi, pe sub gene să-mi râdă/ sub gene, irişi negri de piatră!”    Şi poemul, intitulat ” Clipping masc” este este într-un clişeu anamnetic, imaginea,configurând o existenţă cuprinsă de apofantic, dar şi de regretul prezenţei umbrei exibite, în versurile:  “… şi soarele a uitat de umbra lacomă / privirea caldă să şi-o .noade:”, un cadru de climax din care ejectează sau eluviază premoniţii apocaliptice, un simţ de nelinişte, dorinţa muritorului de a nu muri şi de a nu transgresa apele Styixului, în jurul ţinutului lui Hades, până la împlinirea scenei falluxiene , temeri, exprimate în versurile : “…plutesc prin carnea-i de praf- un luntraş / micuţ şi vânât, dospind la întâmplare ciuperci / crescute pe copaci,/ Lasă-l măcar de un spectacol... porţile cu var aprins să mi le scrie!” Şi în următorul poem ale acestui ciclu, intitulat: “Six”, sau  sugestiv, “sex” , cât şi în următoarele poeme ale autoarei, cele intitulate: “Soare”, “Chibrituri”, “Latifundiar”, ” Ţi-am uitat ibricul pe foc”, “Ori vară de jar, ori toamnă de popor” şi “Melancolie”, se emană aceleaşi respiraţii conjugale flamante, într-un teatru, poate comic, poate tragic, în care se joacă aceeaşi piesă, pe variate scene, cu acte frcvente de erotism,  în care actorii sunt bine deghizaţi... În fiecare act, graţie unor metafore de nudă vestimentaţie, bine induse şi, credem noi, gustate din plin de actualele tinere generaţii antropomorfe de papiliformi care pot digera esenţele unei poezii de rafinament, de reflexii adânci asupra stărilor umane, în multiplele ipostaze existenţiale. Putem crede, aşadar, şi de ce nu, că şi acest gen de poezie, în care vulgul destul de bine încifrat în metafore, este înscris patetic, dar şi exaltant de “Rasmiles” în acest registru, putând deveni un “ars amandi”  de un real succes pentru acum şi pentru toate timpurile ! Cu stimă, Gheorghe Apetroae Sibiu , 9-04.2012 .

Autor Gheorghe Apetroae Sibiu , Aprilie 9, 2012

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor