Literatura, Postmodernismul lui Mircea Ivănescu, reeditare, Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura , Postmodernismul lui Mircea Ivănescu

Gheorghe Apetroae – Sibiu

Poezia curentelor postmoderniste ,în general, un edificiu liric de scurt metraj, s-a construit de către Mircea Ivănescu din elemente structurale de firească sensibilitate, într-un sublimat de interioritate și de incantație, în figuri suprastilistice de simbol. Se asistă la construcții poetice în afara convențiilor estetice, cu liant de metaforă în crome stranii și în vibrații asonante... Se descoperă în registrul armoniilor fonice partituri ale dizarmoniilor cosmice ,care dezvoltă atitudini limaxice și stări noetice celeste, ce reverberează în integralitatea existențialismului antropologic cu o rezistență comprehensivă, în ecuații estetice (din „Versuri”...vorbe, vorbe, vorbe; din „Alte poezii”...poezia e altceva...) . Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici și ritmici cu algoritmarea estetică a grotescului, mitului, chiar și a satanicului, răului, tragismului uman și a sinistrului , spre a crea în structurile poetice fațete - măști cu reflexii antinomice de natură teluric - apolinică de înaltă factură ideatică, opuse prețiozității estetizante. Se vrea a se pune în evidență, prin metaforă , prin corespondențe și analogii de simple intenții absconse: frumosul, concretul uman și normalitatea ontologică . Dar, rolul poetului este de a umaniza naturalul și socialul , prin utilizarea acestor elemente artistice postmoderniste cu principii simbolistice și imagistice , lingvistic dominate de un imagism metaforic, esențe lirice care ne despart de creațiile versicate clasice, prin înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul creației....Mircea Ivănescu, așa cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate de diferiții autori sibieni sau din afară, în cadrul sedințelor de lucru ale cenaclurilor sibiene, era unul dintre puținii poeți care în destinul și voința-i, livrești, putea realiza facil comparații - corespondențe în principiile textelor comparate , rostind frecvente citate bine articulate în contextul acelor ședințe, din scrierile lirice ale lui Baudelaire, Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot, Dylan Thomas, cocheta foarte relaxat cu P. Eluard, J. P. Jouve, G. Apollinaire, Jean Arthur Rimbaud , nega, cu accente sociologice radicale valorile civilizației tradiționale, până la a le ignora, împreună cu Tristan Tzara, R. Barthes, A. Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și Giusepe Ungaretti, sau particulariza, cu o spontaneitate genuină, rezonanțele meditative ale sensibilității și neliniștilor cotidiene, preparând pe loc soluții politice , pe care le releva anecdotic, ca pe o iubire aridă, pe care o asocia cu melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg, Hermann Hesse, Robert Musil , Raymond Queneau, J.R. Jimenez, sau lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise de textele auctoriale ale participanților cu creații în cenaclu, aducându-le în luminarea poetică, prin descifrarea misterelor existențiale din textele expuse, lucrând cu o sumă de culturi și învățături sedimentate în lăuntricul său, pe care ni le releva, împreună cu Saint-John Perse, D. H. Lawrence, Bernard George Shaw , Craig Marianne Moore, E. W. L. Pound , W. C. Wiliams, sau, apăsând pe pedala realismului, în lucide observații, îl semnifica pe Cesare Pavese , Salvatore Quasimodo, contând pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer Maria Rilke și Rabindranath Tagore... Mircea Ivănescu , în jurul căruia  nu lipseau  apostolii literaturii sibiene, nominalizându-i  pe regretatul poet Iustin Panţa şi pe poeţii Dumitru Chioaru, Ion Mircea, Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada ş.a , s-a configurat, astfel , la Sibiu,  într-un simbol critic al postmodernismului literar în România. . - De ce?  Pentru că a reușit aici sindinamic şi sinchorologic inducerea acestui curent - postmodernist narativ, în poezia românească contemporană. A reușit cu succes aceasta, așa cum o releva Mircea Ivănescu în ” Poezia e altceva, vol. Versuri, 1968”, prin intervenții edificatoare, structurarea accentuat anecdotică , expresionistă și ficționist transfigurativă a formelor sensibile şi abisale, de la satiric și până la descifrarea misterului ființării . Poezia sa inedită și critica doctă dezvoltată în cercurile literare sibiene a activat suprarealismul și expresionismul în lirica sibiană și românească în acei ani memorabili pentru literatura sibiană, baza pentru elevația creației lirice stilizate postmoderne din sedimentele impresiilor entive lăuntrice revelatoare, prin Mircea Ivănescu, la cotele pe care le reușise în alte spații literare Allan Edgar Poe, W. C. Wiliams , Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și John Crowe Ransom în citica literară și eseistica americană, Andre Gide, J.F.E. Lemaitre , Andre Maurois , Andre Thibaudet, Charles Mauron , Jean-Pierre Richard , Jean - Paul Sartre și L. Goldman în critica literară și eseistica franceză , Friedrich Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană, Eugenio Montale și Antonio Gramsci, în critica literară italiană, William Edmund Gosse, Edward Herbert Read , Middleton John Murry și Arthur Symons, în critica literară și eseistica engleză, iar Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno, în literatura spaniolă și nu numai în aceste spațialități culturale. În același timp, prin erudiția și talentul său scriitoricesc, cât și grație activității de traduc[tor, prin numeroase traduceri din limba engleză, să nu uităm traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri...), Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby), Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala creştinismului), Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea romanului Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul Mircea Ivănescu a devenit reper literar ireversibil, de înalt rang, în literatura română și universală a sfârșitului de secol 20 și începutului de secol 21.. În prezența scriitorului poet eseist și traduc[tor Mircea Ivănescu, modestia sa, conjugată cu înalta cultură, dialogul livresc cu acesta, un permanent antren la transcenderi  metafizice, mă fericea și mă fascina. De aceea, îi voi păstra, cât voi trăi, imaginea vie în memorie...

Sibiu, 2011, Gheorghe Apetroae Sibiu, reeditare, 2012

Vizualizări: 1127

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Februarie 10, 2013 la 9:31pm

Revista " Oglinda literară", Domnul redactor şef  GHEORGHE ANDREI NEAGU : Mă onorează propunerea dumneavoastră de a publica eseul:

Literatura , Postmodernismul lui Mircea Ivănescu

Gheorghe Apetroae – Sibiu, cu rugămintea de a mă consulta în legătură cu orice corectură în text, dacă aceasta se impune... Cu stimă...

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Februarie 5, 2013 la 10:21am

cuvântul Traductolog a fost introdus în 1970 și se referă la studiul traducerilor ca fenomen lingvistic. e o realitate : același  text sună diferit în traduceri multiple cu diverși autori.am în față Divina Comedie a lui Dante tradusă de George Coșbuc.  Mă așteptam să fie o traducere a Etei Boeriu. nu am deschis exemplarele, noi, pentru  o am de la părinți ediția veche...prima traducere a lui George Coșbuc. am auzit(citit) că cea a Etei Boeriu ...are ceva în plus.nu fac risipă de cuvinte dar tare aș fi vrut să am posibilitatea unei comparații de dragul frumosului absolut și nu pentru a descoperi defecte pe undeva.

asta e una, am rezolvat-o.dar în primul rând apreciez textul întreg al articolului. se fac azi tot felul de aprecieri ca Fabulos, Extraordinar; Cutremurător și sunt destule alte căi de a ne scurta discursul de fapt a demonstra că ni s-a scurtat mintea.fac și eu o încercare de apreciere mai complexă. comparativ cu alte texte care se vor critice sau analitice cel de față pare o fină broderie și  migăloasă și de bun gust .sunt însă și cele de genul  fețelor de masă din dantelă de plastic care cer și  să fie luate în considerație.dar unele ajung la bucătărie și iau urme de oale fierbinți, altele, ca textul de mai sus sunt păstrate cu sfințenie și scoase din când în când la lumină pentru a ne bucura de frumusețea lor.    

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Februarie 3, 2013 la 11:21pm

Poesia este una doar. Nu veche sau modernă ( postmodernă). Constituirea Ei se întâmplă graţie sfâşierii cuvintelor ( praguri jertfelnice între lumi ) care, orientate de semnificaţii şi simboluri, revelează un centru, Cuvântul. Dincolo de a umaniza natura, atribuindu-i însuşiri, chemări omeneşti, poetul nominează legătura sa amintitoare cu Divinitatea. Nici vorbă de a se despărţi de creaţiile clasice, ale tradiţiei. E bine de ştiut că întemeierea poetică e o Nouă Facere, nu în ,,crome'', ci în Lumină....

Comentariu publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc pe Februarie 3, 2013 la 10:26pm

Interesant si complex articol. Merita toata atentia

Comentariu publicat de neagu gheorghe pe Februarie 3, 2013 la 3:42pm

CER PERMISIUNEA SA PUBLIC ACEST MATERIAL IN REVISTA CE O PUTETI VIZIONA SI PE www.oglindaliterara.ro

multumiri anticipate

Comentariu publicat de Florin GRIGORIU pe Februarie 3, 2013 la 2:16pm

Excelent. Fișă de istorie literară. Florin Grigoriu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor