ZĂCEA  ÎN  FIORI

 

Era un tânăr prinţ frumos, un abătut din larg

pătruns adânc în  fire de o grea simţire,

un genovez bogat, de nobil neam, cu vântul,

adus în portul Levantin și- o stea-i era palat,

 

pe mări purtată-n valuri :  luntrea  princiară

Era el, Cristofor, de gândul la Azore, la Felippa,

la neagra ne-nţeleasa despărţire,

zăcea  răpus şi zarea-i lăcrima sfârșitul…!

 

Castelu-n marmoră se oglindea pe largul

învolburatei - nesfârşită-n vise, egeene mări…,

iar el zăcea-n fiori, livid pe-alcovul alb,

cu-obraji argilici subţi şi alintaţi de Lună

 

înconjurat de sfetnicii fideli ce-l răsfăţau...!

 

La capul lui, ei trec în lunge aplecări și  rugi,

de veghe, se petrec, slujindu-l sincer, fiecare

cu rânduire nobilă în Chios, până-n seri târzii,

în lăcrimări adamice de pleoape siderale,

 

ca gândul trist al prinţului, să i-l abată!

 

Pe rând, de moartea-n căutari îl dezlegau pe prinț,

 sfidând neîncetat frecventele-i târcoale,

prin faţa lui, trecând tăcuți, la fiecare ceas,

i-o  alungau cu- o nouă sinceră-aplecare…!

 

Din ochii lor, nu îl scăpau pe Crist…, umblau

în jurul lui înduioşaţi că prințul le era bolnav,

răpus de gândul vitregiei  princiare:

Felippa nu-i venea - o briză pe- a Egeei mare…!

 

 

 

 

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor