Filosofia,, Sumar biografic, Nae Ionescu, G.A.S.

 

FILOSOFIA, SUMAR BIOGRAFIC: NAE  IONESCU (1890-1940).

     Nae Ionescu - filosof, logician, profesor universitar şi jurnalist - de orientare filosofică existenţial - “trăiristă”, cu aplecare asupra  definirii logicii din perspectiva istorică şi explorării metafizice a misticismului şi iraţionalismului . S-a născut  la Brăila, la 16 iunie 1890 . Urmează  studiile primare şi liceul, mai puţin ultimul an, în oraşul natal, implicându-se în activităţi socialiste, după apropierea sa de scriitorul francofil Panait Istrati. Este acuzat de “republicanism naţional” .  Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, cu specializarea în filosofie şi le încheie în anul 1912, la Universitatea din Bucureşti, prin  susţinerea licenţei cu teza ” Istoria argumentului ontologic”.  Debut publicistic, în anul 1909... Colaborează , între anii 1911-1916, la publicaţia “Studii filosofice”, denumită ulterior “ Noua  Revistă Română... La 23 ianuarie 1911, la Societatea Studenţilor în Litere  conferenţiază despre ”Literatura celei de a IV proporţionale: Sărmanul Dionis de Eminescu, conferinţa fiind publicată în Noua Revistă Română”, cu apariţia la 22 februarie 1911,  şi prin care încearcă să  identifice sensul cunoaşterii în filosofia trăirii ”trăiriste”. .. La 23 septembrie 1912 publică în “Noua Revistă Română”, sub pseudonimul Mihai Tonca,  “ Preocupările filosofice ale geometrului Poincare”,  o abordare theoretic-epistemologică asupra categoriei filosofice de “cunoştinţă”... În anul 1913 se căsătoreşte, la Iaşi, cu Elena-Margareta Fotino, iar în anul 1914 primeşte o recomandare din partea lui C.Rădulescu-Motru pentru un ajutor din partea  Fundaţiei Universitare “Carol I” pentru pregătirea tezei de doctorat  privitoare la filosofia lui Kant.  Îşi desăvârşeşte studiile de filosofie în Germania şi în anul 1919  îşi susţine doctoratul în filosofie la Universitatea din Munchen, cu profesorul de logică şi filosofie comparată, Baumker, cu teza “ Die Logistik als Versuch einen neunen Begrundung der Mathematik”( Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Întors în ţară, în anul 1919, fucţionează pentru scurt timp ca profesor şi director  la Liceul militar ” Mănăstirea Dealu” , fiind chemat la Universitatea din Bucureşti şi numit asistent la catedra de  Logică  şi Teoria cunoaşterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Îşi  prezintă discursul inaugural în activitatea universitară, cu comunicarea-lecţie “ Funcţiunea epistemologuică a iubirii” ( “Izvoare de filosofie I, 1942)... Între generaţiile de studenţi care trec pe la această catedră în care activa  profesorul asistent, cu o viziune filosofică şi o logică  insolite, cu deschideri şi direcţii apollinice în gândire nae- ionesciene, îi vom găsi ca studenţi  pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mihai Şora, D.C. Amzăr, Mircea Vulcănescu, Jeni Acterian, Constantin Floru ş.a...  În perioada 1919 - 1925 devine redactor la “Noua Revistă Română”, condusă de C. Rădulescu -Motru şi colaborează cu articole interesante la revista “Ideea europeană” condusă de C. Rădulescu-Motru, director, alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ştefan Neniţescu, Emanoil Bucuţa, Cora Irineu şi Mircea Florian... În anul 1922, publică în Gazeta Matematică studiul ”Comentarii la un caz de intranzienţă a conceptelor  matematice”, pentru care obţine în anul 1923 Premiul de filosofie matematică.   În anul 1924, în luna iulie publică în revista ”Ideea europeană” studiul politic ” Cum se pregăteşte revoluţia”, iar în cadrul Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie- 15 august) ţine prelegerea “ Contribuţia latină în filosofie”.   În noiembrie 1924  publică în “Gândirea”  disertaţia  ”Individualismul englez”, cu o formulă personală de cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer, intitulată “ Individul împotriva statului”, apărută la Ed. Cultura Naţională,1924, traducere efectuată de Olimpiu Ştefanovic i- Svensk (“Gândirea”, an IV, nr.2, 15 noiembrie 1924) şi deschide, în aceeaşi perioadă, cursul universitar de Istorie a logicii ( Înştiinţare Floru Andronic, Univ. din Bucureşti,1925).    În anul 1925 îşi definitivează cursul  de”Istorie a Logicii”, apoi deschide cursul universitar de” Filosofie a religiei” ( Editori: Teodor Ionescu, Floru  Andronic, Bucureşti,1925).   Tot în prima parte a anului 1925  îşi va susţine examenul de docenţă cu prof. univ. C. Rădulescu Motru (preşedinte), din comisie făcând parte şi  P.P. Negulescu, Dimitrie Gusti şi T. Ziegler, iar din luna iunie a anului 1925  lucrează ca docent universitar de  Istoria Logicii şi Metafizică.  În noiembrie 1925 deschide la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti  cursul universitar de ” Teoria cunoştinţei”  şi cursul universitar de “ Metafizică”, cu tema  Problema salvării în “ Faust”...( Teodor Ionescu, Floru Andronic, note stenografice, Universitatea din Bucureşti, 1926 ...)   La 1 ianuarie 1926 este numit profesor-conferenţiar definitiv  de Istoria logicii, iar la 24 ianuarie a aceluiaşi an ţine conferinţa “Misticii italieni”, sub egida Institutului de Cultură Italiană din Bucureşti.   La 18 februarie  ţine conferinţa “Charles Piguy”, în ciclul consacrat literaturii franceze, organizat de gruparea bucureşteană “Poesis”  iar la 20 februarie 1926 ţine conferinţa “Filosofia regionalismului cultural” la Bilioteca “Petre Armencea”, în cadrul Cercului de studii şi cercetări al oraşului şi ţinutului Brăilei.  La data de 29 mai 1926 încheie cursul universitar de “Teoria  cunoştinţei metafizice” ( Teodor Ionescu, Floru Andronic, note stenografice, Universitatea din Bucureşti, (Litografia Constanţa Dumitrescu,1927).

      Din  luna mai a  anului 1926, colaborează şi apoi conduce personal ziarul “Cuvântul”, la  paginile căruia va gravita  cu articole un grup valoros de tineri intelectuali români, adunaţi în jurul său, printre care: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran ş.a... În anul 1928, după moartea lui Titus Enacovici, devine proprietar şi director al ziarului ”Cuvântul”. Este  momentul propulsării sale depline în publicistică şi promovarea în paginile acestei publicaţii a articolelor cu teme de filosofie, de etică şi de teologie , un mijloc efficient de implicare în politica românească interbelică, transformând  publicaţia sa într-o tribună monarhică, în favoarea revenirii la tron a regelui Carol al II-lea. Urmare a susţinerii revenirii regelui, filosoful Nae Ionescu devine  pentru un scurt timp o persoană apropiată  lui Carol al II-lea şi un membru de seamă al camarilei regale.

        În anul universitar 1928-1929 definitivează  cursul “Metafizica ,I, Teoria cunoasterii metafizice. 1. Cunoaşterea imediată ( editori: C.Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1942)...

     În anul universitar 1929-1930  a reuşit  să  definitiveze al doilea curs de “Istoria logicii”, cu un cuvânt înainte de Vasile Băncilă şi cu o introducere de Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1941)... Tot în anul universitar 1929-1930 definitivează cursul universitar “Metafizica II. Teoria cunoaşterii metafizice. 2.Cunoaşterea mediată , cu un cuvânt înainte de editorii: C.Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu (Bucureşti, editura Remus Cioflec, 1944)...

         La 1 ianuarie 1930 este numit profesor titular, prin  Decretul Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929,  urmând profesorului Constantin Rădulescu-Motru la Catedra de Psihologie şi Pedagogie a  Institulului Universitar de Educaţie Fizică Bucureşti.

        La Facultatea de Litere şi Filosofie, Nae Ionescu predă, în anul 1930-1931, cursul de “metafizică II” şi “Istoria metafizicii ca tipologie a culturii”( D.C. Amzer şi Dem. N. Vasilescu, Bucureşti, 1931).

      La 1 iunie 1930 candidează pentru Camera Deputaţilor la Brăila, din partea Uniunii Naţionale şi este ales în Parlamentul României .  

        În perioada legislaturii sale, în anul universitar 1932-1933 predă cursul universitar “ Din metodologia logicei. Analogia” şi cursul universitar “Metoda statistică cu aplicaţie la psihologie, sociologie şi pedagogie”, iar în anul universitar 1933-1934  predă cursul  “Logica ştiinţelor exacte”.  De asemenea, în ianuarie 1934 , Nae Ionescu realizează o notă introductivă,  la Immanuel Kant, “Critica raţiunii practice”,  cu o prefaţă realizată de C.Rădulescu - Motru,  în traducerea Dumitru Amzăr şi Raul Vişan (Bucureşti, Ed. Institutului Social Român, 1934) .

     Apropierea sa de Mişcarea  Legionară, la mijlocul deceniului 2 -3,  îl va depărta de palatal regal şi  i se vor deschide , de  mai multe ori, în anul 1934 şi anul 1938, pentru ludismul său controversat între Mişcare şi  Palat, porţile  temniţelor, din ordinul  celui pe care îl susţinuse, Carol al II-lea...

      Astfel, la 2 ianuarie 1934, în urma asasinării  lui  I.G.Duca, filosoful Nae Ionescu este arestat la Sinaia... În iunie, în acelaşi an, 1934,  apare romanul lui Mihai Sebastian, intitulat” De dăuă mii de ani”,  prefaţat de Nae Ionescu, prefaţa fiind concepută ca o antiteză la tematica romanului  lui Sebastian, pe numele său de elev Hechter M. Iosef, al cărui mentor, filosoful i-a fost încă din adolescenţă, o  prefaţă în care filosoful încearcă să fundamenteze ştiinţific şi teologic,  antisemitismul.  Alex Constant, în “Pan”, An I, nr.3/1-15 aprilie 1941(“În Memoriam”) vorbind despre Nae Ionescu, relata faptul că după 1934  “ ...  În retorica logicii lui inflexibile, biruinţa era concluzia permanentă.Logicianul politic al epocii noastre se înşela  regulat asupra timpului: momentele polisilogismului  său nu sincronizau perfect cu momentele realităţii; anticipa. ...”

      În anul universitar 1934 -1935,  profesorul Nae Ionescu definitivează şi predă cursul de “Logica generală”, cu un cuvânt înainte  realizat de  editorii cursului: C. Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu, ediţie îngrijită de D. C. Amzăr, Bucureşti, 1935, la Universitatea din Bucureşti  (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1943)... cât şi cursul universitar de “Logica colectivelor” (1934-1935). “.    “Ascultând cursurile lui Nae Ionescu”, relevă Arşavir Acterian,  “ erai captat  de elocinţa şi adâncimea cu care erau înfăţişate problemele filosofice, înlesnind  în acelaşi timp înţelegerea fără dificultate a esenţei temelor propuse” .... “ ...Axa centrală a gândirii lui Nae Ionescu a fost - orice s-ar zice- creştinismul ortodox”, în  “Apostrof”, anul V, nr. 10-11-12 (53-54-55)/1994>>.

        La 7 ianuarie 1935,  universitarul filosof Nae Ionescu  ţine la Bârlad conferinţa “ Primejdia spiritului defensiv”,  sub egida Asociaţiei Studenţilor Creştini” Alexandru Vlahuţă”. Rezumat în Credinţa, 10 ianuarie 1935 , iar  la 11 februarie 1935 ţine o conferinţă cu unele accente naţionale, în sala festivă a primăriei din Oradea, în cadrul adunărilor ASTREI, despre unele noţiuni curente de sociologie ( Rezumatul în Familia, martie, 1935).   La 25 aprilie ţine o altă conferinţă  “Ce înseamnă a fi roman”, la Brăila , într-un ciclu de conferinţe organizat de  “Analele Brăilei”.

        Îşi începe colaborarea la revista “Vestitorii”, la 15 martie 1935, sub redacţia lui Gh.I. Ciorogaru, care îi publică  în următoarele  6 numere, pe parcursul lunii martie-aprilie, articolele sale, intitulate: Roza vânturilor; Cine face istoria; Sofisma cea Mare; Eşti rumân; Cum se” construieşte” o formă istorică .

          În anul universitar 1936-1937 predă cursul”Probleme de metafizică”, început în ianuarie 1937, iar la 22 aprilie 1937  Conferinţa sa de “Metafizică şi Istorie a Logicii”  este transformată în catedră, profesorul Nae Ionescu, fiind numit  professor agregat prin Decretul Regal nr. 4059 din anul 1937.  La 27 iunie 1937 îi apare în “Buna Vestire” nr. 100, articolul ,  intitulat ” Sub semnul arhanghelului” şi tot atunci  îi apare singurul volum antum ”Roza vânturilor”,  o ediţie îngrijită de Mircea Eliade, cu o prefaţă de Nae Ionescu, la Editura”Cultura Naţională”Este, de fapt,  o culegere de articole şi cronici publicate în perioada anilor 1926-1933. Sunt cronici semnate de Horea Stamatu, Liviu Teodoru, D.C. Amzăr, George Călinescu, Arşavir Acterian, Constantin Gh. Popescu, Vasile Damaschin , un mozaic al curentelor de gândire şi politice.

      În anul 1938, la 21 ianuarie , reapare “Cuvântul”,  iar la 10 martie Senatul Universităţii din Bucureşti este de accord cu propunerea de schimbare a denumirii catedrei ocupate de filosoful şi locicianul profesor Nae Ionescu în “Catedra de Logică şi metafizică”.    La 25 martie 1938 ţine o prelegere-comunicare, cu ocazia celui de al 11-lea Congres al profesorilor de filosofie, la sala”Dalles”, rezumat în Cuvântul, 27 martie.

      “Cuvîntul” este interzis, din nou,  la 17 aprilie 1938 şi Nae Ionescu este arestat, a doua oară. Este destituit din Universitate, iar în noiembrie 1938 este eliberat din lagăr..  Concepe o suită de scrisori , “Căderea în Cosmos”, între anii 1938-1939, de care se aminteşte şi în “Introducere la Istoria logicii”, 1941, şi pe care, potrivit informaţiei lui Valeriu Râpeanu,  Cella Delavrancea le confirmă distrugerea.  Referitor la ziarul “Cuvântul”, acesta , aşa cum afirma Traian Brăileanu  în “Cuvântul”, nr. 1/14 octombrie 1940, devine o publicaţie lrgionară, redând textual ” în jurul acestui nou ziar se vor aduna toţi scriitorii legionari, toţi cei ce vor să ajute cu scrisul lor marea operă de temeinică aşezare a ţării...”.

       La 13 ianuarie 1939 este intemniţat, a treia oară, în lagărul de la Miercurea Ciuc , lagăr care avea să fie bombardat de avioanele aliate, în data de 23 august 1944, şi eliberat, apoi, tot în anul 1939, la 24 iunie, bolnav de inimă.  Nu îşi mai recapătă catedra de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care o structurase personal în “Catedra de logică şi metafizică” şi este vizitat, în schimb, la vila sa de la Băneasa de Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade,Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu ş.a..

     În anul 1940 lucrează la un “Manual de logică”, din care au rămas doar fragmente de manuscris. Moare la 14 martie 1940 în vila de la Băneasa, de faţă fiind Cella Delavrancea.

      Sebastian Doreanu, din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, va relata .”Îndepărtat de la Universitate, ziarul  Cuvântul suspendat, urmărit permanent de agenţii Siguranţei, Nae Ionescu se retrage la vila sa de la Băneasa unde, la 15 martie 1940 este văzut pentru ultima data de către Mihail Sebastian, intins pe catafalc...”, dinamica stării sale patologice,  care îi grăbise moartea, confirma, după părerea acestuia,  o încadrare suspectă....  Unii susţin că a fost ucis.   Arşavir Acterian, în “ Mărturii despre Nae Ionescu”, apărută la “Echinox” nr.7-8-9/1991, certifică prezenţa la înmormântarea lui Nae Ionescu , printre marea de oameni, pe filosoful  C. Rădulescu Motru,  pe Pamfil Şeicaru  şi Nicolae Carandino... Îi găsim, spuselor lui Emanoil Bucuţa, şi pe Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vaile Băncilă....

    Asupra  morţii lui Nae Ionescu , putem apreciai relatările lui Emanoil Bucuţa “ ... Onicescu[...]( este vorba de acad. Octav Onicescu) a avut timp[...] să-mi spună vestea de trăznet că Nae Ionescu a murit azi-dimineaţă. Îl întreb şoptit: „ De moarte naturală?  El face numai un semn din umeri care te lasă să bănui orice. Bietul Nae! Acum  opt zile, când am mâncat  împreună şi era atât de vioi, cine s-ar fi putut gândi? ... >>.

                Miron  Radu Paraschivescu , în ciuda concepţiilor sale opususe lui Nae Ionescu, l-a  admirat  “ pentru inteligenţa  lui ieşită din comun, ca şi pentru spiritual lui de dăruire” (Arşavir Acterian).    D.C. Amzăr  în confesiunile sale “ Nae Ionescu,. Cum l-am cunoscut”  îi va contura o imagine cât mai apropiată de realitate celui “ ... care  a fost , generaţii de-a rândul, îndrumător şi generator de gând şi faptă românească şi umană.... “ . Acesta a fost  atras de “ cursurile extrem de vii şi surprinzător de personale ale filosofului.

       Sub egida Comitetului pentru tipărirea operei lui Nae Ionescu, din care făceau parte studenţii profesorului: Mircea Vulcănescu,Costache Floru, Constantin Noica, prieteni ai acestuia, printre care academicianul Octav Onicesu şi admiratori, precum  Sandu Tudor, s-au  publicat volumele: “Istoria logicii, în 1941 şi 1943, “Metafizica”, în anul 1942, având la bază cursul de “Teoria  cunoştinţei metafizice. Cunoaşterea imediată”;  “Logica generală”, după un curs ţinut în anul universitar 1934-1935, în anul 1943,  pentru ca în anul 1944 să fie tipărită “ Metafizica”, partea a 2-a , cuprinzând cursul de “Teoria cunoştinţei metafizice. Cunoasterea mediată”, un  curs ţinut în annul universitar 1929-1930, apariţie, anul 1944. 

        Germania va fi , nu după mult timp, locul în care , în anii “50”  apar primele cărţi ale lui Nae Ionescu, editate de către foştii studenţi sau colaboratori la “Cuvântul”....  Sub îngrijirea lui George Racoveanu îi apare în  anul 1951 volumul “Convorbiri”, cu o prefaţă de Mircea Eliade, iar sub îngrijirea lui D.C. Amzăr, apare volumul “Îndreptar ortodox”tipărit la “Frăţia ortodoxă” din Wiesbaden, în anul 1957.

      După cum relevă acelaşi  Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” ,    ”Mircea Eliade, prin prestigiul câştigat în lumea academică internaţională, publică o prezentare a lui Nae Ionescu,  în volumul 4 din “The Encyclopedia of Philosophi ”, apărută  sub îngrijirea lui Paul Edwards, la Editura Macmilian şi Free Press din New York, în  anul 1967”. V .

        La împlinirea celor  80 de ani de la naştere şi 30 de ani de la deces, în anul 1970, i  se va închina lui Nae Ionescu întreg numărul 10 al revistei “Prodomus”,  foaie de gândire şi apropiere creştină, apărută în Franţa, sub redacţia lui Paul Miron şi Ioan Cusa.   Semnează în acest număr omagial : Andre Scrima, Ioan Cusa, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, D.C. Amzăr, , Vasile Băncilă,  Monica Lovinescu şi George Racoveanu.

       Virgil Ierunca, în anul 1978 se  îngrijeste de apariţia volumului de logică a lui Nae Ionescu, la Editura Ethos din Paris...

       In mai 1988, Eugen Popescu revine cu o comunicare la congresul al XIII - lea al Academiei Romano - Americane de Arte si Stiinte, ţinut la Universitatea Portland, Oregon,  intitulata: Profesorul Nae Ionescu, filosof si ziarist.  Prezentatorul a urmarit  să  scoată din uitare opera lui Nae Ionescu, spre  a i se acorda importanţa cuvenită. Se va  ţine de cuvânt şi doi ani mai tarziu, in Colectia Institutului Roman de Cercetari Istorice, din San Diego, sub ingrijirea sa  vede lumina tiparului volumul omagial:  “Nae Ionescu, 100 de ani de la nastere: 1890 - 1990,  cincizeci de ani de la moarte: 1940 - 1990”, volum în care parintele Gheorghe Calciu, ajuns în exil, relevă textual  Ortodoxia lui Nae Ionescu.
         In acelasi an, 1990, ca urmare a transformarilor politice petrecute in Romania, numele lui Nae Ionescu reintra in circuitul cultural naţional.  Editura Humanitas  publică şi republică cursurile de Metafizică, de Logică, de Istoria Logicii . Alte edituri publică: Prelegeri de filosofia religiei, Problema mantuirii in Faust al lui Goethe, Teoria cunostiintei, Suferinta rasei albe, Manual de grafologie  şi  Roza Vanturilor, o reeditare a singurului volum publicat in timpul vietii, sub ingrijirea lui Mircea Eliade.
        Cercetatorii perioadei se dedica recuperarii lui Nae Ionescu. Sub ingrijirea lui Marin Diaconu, Dan Ciachir sau Dorea Mezdrea,  apar : “Nelinistea metafizică”, “Intre ziaristică şi filosofie”, “ Publicistica dintre 1909 - 1923”, “ Scrisori si memorii”, “ Corespondenta de dragoste. ... “.     Numarul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost - manifest românesc este dedicat in întregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcănescu este tiparit sub titlul “Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut”....
          In exil, editorul  Gabriel Stanescu, din Atlanta, Georgia, rediteaza “ Indreptarul Ortodox” si compileaza volumele : “Nae Ionescu in constiinta contemporanilor săi”  şi “ Mircea Eliade: File despre Nae Ionescu”...
       In afara volumelor publicate despre Nae Ionescu, omagierea fostului profesor de catre grupul de intelectuali români din exil s-a manifestat si sub forma pastrarii numelui ziarului , o publicaţie care a facut istorie sub directia sa in anii ' 30.  Ma refer aici la ziarele exilului “Cuvântul Liber” sau “Cuvântul in Exil”, culminând cu  ziarul “ Cuvânt Românesc”, cea mai lungă publicaţie anticomunista a exilului romanesc...
       Şi pentru ca  s-a amintit de “Cuvântul Romanesc”, nu se poate trece cu vederea realizarea, de către acelaş grup inimos de români din Hamilton-ul Canadei, a “Centrului Cultural Nae Ionescu”, gazda de-a lungul timpului a atâtor manifestari culturale de exceptie..., unde,  alaturi, la umbra verde a unui stejar, tronează pentru veşnicie bustul lui Nae Ionescu, opera celui care a  fost sculptorul român în exil, maestrul Nicapetre.

           Dar, interesant este şi faptul , asupra căruia trebuie să reflectăm cu atenţie, că nu mult  după efuziunile recuperatorii postume, opera  nae- ionesciană intra sub lupa unor cercetatori ai perioadei interbelice. Drumul a fost deschis,  paradoxal, de Eugen Ionescu, care într-o scrisoare adresata in anul 1945  lui Tudor Vianu,   aruncă eşecul generatiei interbelice pe Nae Ionescu, pe apropierea acestuia de Miscarea Legionară!...   Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil”, Hamilton, 8.01.2010 ,  relevă un fragment din scrisoarea lui Eugen Ionescu  către Tudor Vianu :  ”Ăsta, Eliade, e un mare vinovat. Şi el,  şi Cioran, şi imbecilul de Noica, şi grasul de Vulcănescu, şi atâţea alţii ( Haig Acterian, Mihail Polihroniade ...) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu.   Din cauza lui, toţi au devenit fascişti. A creat o stupida, infioratoare Romanie reacţionară "....  Aceste  accente acuzatorii la persoana filosofului şi logicianului  român Nae Ionescu au fost  preluate, dupa 1990,  de catre Zigu Ornea, care , după relatările lui Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil,   ” acesta “ într-o lucrare ce a facut furori, Anii '30, criticul literar, al cărui denunţ ordinar, in plină perioadă stalinistă,  a anilor '50, i-a trimis pe Constantin Noica si pe alţi intelectuali din lotul Noica - Pilat la puşcărie,  Zigu Ornea, asadar, face un aspru rechizitoriu al vieţii culturale interbelice, acuzată de un antisemitism feroce, vinovatul principal fiind găsit, nimeni altul decât Nae Ionescu şi influenţa negativă a acestuia asupra tineretului”... >>

       Se semnifică, dar, cazuistica unui subiect controversat, Nae Ionescu,  expusă de Gabriel Stănescu, în  “ Cazul Nae Ionescu sau triumful spiritului Socratic în cultura română” , un articol de început la crestomaţia sa, intitulată “ Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi”, Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 : “ ... Adorat de către o parte dintre studenţii săi cei mai dotaţi pentru filosofie, contestat cu virulenţă de către politicieni, dar şi de gânditori de talia unui Nichifor Crainic ori de istorici literari şi gazetari “de sânga” (George Călinescu şi virulentul  C. Beldie), flacăra spiritului lui Nae Ionescu a supravieţuit vicisitudinilor timpului, ea fiind mai puternică decât incertitudinea, îndoiala şi suferinţa fizică”...

        Tot Gabriel Stănescu, în urma obţinerii acordului de a prelua unele articole scrise de personalităţi de seamă ale spiritualităţii şi culturii româneşti cu referire universitarul filosof  Nae Ionescu din publicaţiile  acestora şi de ajutorul lor documentar, referindu-se la Paul Miron,  Mac Linskott Ricketts,  Gheorghe Drăguluin,  Andrei Pleşu,  Gherghiţă Geană, Gabriel Liiceanu, Eugen Popescu, Nae Antonescu, Mircea Handoca,... Dan Dungaciu, Gh. Paruisi(B.A.R.), Marta Petreu  a evidenţiat spiritual socratic al profesorului de logică şi metafizică, paideica sa  fiind în spiritual creştinismului, că “... virtutea morală reprezintă mijlocul necesar pentru a realize mântuirea. Nae ionescu  nu a intenţionat să  “construiască” un sistem filosofic, pentru că un astfel de sistem este iremediabil închis, deci definitiv, când de fapt fiinţa umană este imperfectă în raport cu Dumnezeu. ... “ >>. 

  Personal, referindu-mă sintetic la condiţia universitarului filosof Nae Ionescu, aş releva, tot textual, impresiile  lui N. Bagdazar în volumul său ” Scrieri”, Ed. Eminescu, 1988, o ediţie îngrijită cu note şi introducere de Gh. Vlăduţescu:  “ ... ofensiva contra filosofiei ştiinţifice” ....este primejdioasă în ordinea unei, aşa-zicând, pedagogii sociale, deturnând tineretul, mai cu seamă, de la rosturile sale autentice. Or “ noi avem o absolută nevoie de răspândirea spiritului ştiinţific în mijlocul tineretului... Secolul în care trăim trebuie să sfârşească dând neamului nostrum o educaţie în spirit ştiinţific” >> este o referire la “ Ofensiva contra spiritului ştiinţific”, concepţia lui Nae Ionescu de filosof creştin  expusă în “ Revista Fundaţiilor Regale”, an X, iulie 1943, nr.7 . Şi încă ceva: Diabolicul val al antisemitismului a fost  de natură stratificat sociologică, al limitei cunoaşterii  tuşată şi impregnată  de mercantilismul mistic mozaic şi de creştinism,  de alte religii personaliste şi chiar de politeism!... Şi încă ceva.  Nae Ionescu,renunţând la principiile logicii matematice, domeniu în care îşi luase doctoratul la Universitatea din Munchen,  prin logica şi metafizica adevărului absolut , prin metoda sa socratică,  de dinamizare istorică organică armonizată a mecanismelor culturii şi spiriritualităţii româneşti avea să determine şi o orientare hermeneutică  universală  în diversitatea  conceptelor religioase, un câmp epistemologic încă puţin defrişat, la care a început să lucreze cu migală şi succes, lângă el, discipolul şi asistentul său Mircea Eliade, pe un domeniu în care  Nae Ionescu, succesor al gânditorului Vasile Pârvan, avea să-i repereze şi să-i deschidă  calea celebrităţii lui Mircea Eliade . Cel din urmă, i-a preluat  conceptul  mântuirii subiective  prin permanenta suferinţă, neliniştiri, aventura în rodire şi în descoperirea fiinţei sinelui - personal şi colectiv,  până la contopirea în fiinţa divină , în absolut, prin ortodoxism, de fapt, metoda  organică  de viaţă şi de gândire a maestrului său spiritual.   Se pare că la Nae Ionescu “ neliniştea , tragicul vieţii, iraţionalismul  au venit  de la Kirkegaard, de la Martin Heidegger... de la Chestov ... Wilhelm Dilthei.” (George Călinescu, Istoria literaturii  române de la origini până în prezent, ediţia a II-a, Ed. Minerva, 1982).   Astăzi, când presiunile moral-teleologice, urmare a expansiunii şi universalizării informaţionismului, neopozitivismului scientist  şi constructivist ( vezi  orientările pozitivist-scientiste ale Şcolii de la Viena)  devin în mod natural tot mai diluate este de aşteptat un orizont societar al unor elevaţii morale şi metafizice cu extindere istorică scientistă şi o restrângere a metafizicii în ontologic. Futurologic, este de aşteptat , nolens- volens, o diminuare şi o ireversibilitate a escaladării contrastelor antinomice eclesiale, într-un orizont epistemologic larg deschis construcţiilor armonice- exploratorii , pozitive , categorial - dialectice cu reverberaţii progresive în competiţiile social-culturale şi spirituale ale majorităţii păturilor sociale şi implicit a naţiunilor.... Este vorba, desigur, de o metafizică a ontologicului  şi  de o logică a sustentării gnosiologice spre cunoaşterea fizical- esoterică...  Cu acestă dialectică, în principiu  gnomică, a antinomiilor categoriale, filosoful lucra antitetic la logica ambelor resorturi, dar dinafara raţiunii logice,  pe ambele paliere,  şi cel iraţional mistic- nihilitic imediat  şi cel analitic-sintetic  pozitiv  mediat,  aceasta, fiind, de fapt,  determinanta de forţă a gravitării în jurul său a unei importante părţi din elita intelectuală interbelică. Dar ,  tot el nu recunoştea valoarea lor axiologică în planul cunoaşterii  şi în spaţialitatea social-spirituală... Regretabil, Nae Ionescu  refuza constant construcţiile metafizice cu  principiile pozitivist-scientiste şi efectele acestora le nega...  Aceasta, numai pentru primatul sustentării teologice a adevărului absolut, în El, în unicitatea Providenţei, numai pentru proliferarea creştinismului, a dogmelor ortodoxe în destinul personal şi colectiv al existentului ( Splenger şi Keyserling) , în spaţiul naţional românesc. Se înţelege că  Nae Ionescu, format ca filosof la Şcoala de la Darmstadt, ca discipol al lui Hermann Keyserling, magistrul care promova în ontologic  respectul  subiectului uman în faţa misterului, imediatului, ca miracole ale cosmicităţii transcendente şi  pentru mediat - experienţă - ( Ch. Peirce, W. James şi J. Dewey, F.C.S. Schiller, G. Papini ş.a.).“elementul definitoriu al existenţei umane şi preocuparea pentru sensul ascendant “, in  fatum ( vezi şi România Literară nr. 30, 2006), adică un sens de  tip faustian, cum ar fi :” Etern femininul, ne înalţă-n tării”. Este un sens  metafizic pe care Nae Ionescu îl concepe ca o cădere în timpul goetheian, în imperiul Providenţei, dar nu oricum  ci în mântuirea prin suferinţă.  Se observă şi  apropierea de Kant, pri capacitatea  sa de a identifica fiinţarea spirituală subiectivă  în coordonate apriori,  prin funcţia iraţionalului în transcendenţă , în dumnezeire, dar şi de idealismul obiectiv al lui Hegel, prin promovarea  vieţii subiective,antinomice, complexe, într-un cadru, nu altul decât,  istoric...   Mai puţin urmărea  potenţialul axiologic moralizator al acestora, le seconda, în fond prin latura cea mai  perenă a creştinismului- începând cu cel  neotomist- prin Origen , continuând cu existenţialismului religios- ortodoxismul raţionalist( Berdeaev) şi  cu catolicismul lui Massis , pe care îl cunoştea bine din perioada lagărului de la  Celle- Schloss, Hanovra, şi pe care, toate le idealiza, neezitând implementarea acestora, profitând  pentru aceasta  mult de medierea prin “ Cuvântul” şi chiar prin oferta politică a Mişcării  Legionare, un sol ideologic de care se pare că s-a folosit mult, dar de fertilitatea căruia se pare că nu prea era convins!...  Pe restul epistemologiilor raţional- ontologice, cosmologice , pozitiviste , neopozitiviste sau constructiviste, sau altele,  opuse concepţiei şi preocupărilor sale metafizice monoteiste, trăirii  în persona isihasmului  palamasian,  în absolutul pământean şi în cel  celest, cu tot binele, în El,... le refuza cu obstinaţie sau poate chiar nu reuşise, până la trecerea prea timpurie a sa în eternitate,  efectele lor, a le intui  ...

   Sibiu, 10 iunie 2014, Gheorghe Apetroae Sibiu

  Bibliografie:

- Vlăduţescu,Gh., Sensul cunoaşterii în filosofia “trăiristă”; în “Revista de filosofie” nr.9, 1966;

- Stănescu, Gabriel, Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi, Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 ;

- Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, conferinţa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, 8.01.2010;

-Ciachir, Dan, Gânduri despre Nae Ionescu, “Steaua, anXLI, nr.3, martie 199o;

- Ionescu, Nae, Neliniştea metafizică, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993;

- Cioran, Emil, Nae Ionescu şi drama lucidităţii, în Vremea, an X, nr.490, 6 iunie 1937,

- Noica, Constantin, Ce învaţă “filosofii”de la Nae Ionescu, în Vremea, an x, nr. 490, 6 iunie 1937;

-  Eliade, Mircea, Profesorul Nae Ionescu, în Universul literar, an II, nr.13, 23 martie,1940;

-  Eliade, Mircea , Funcţionarea socratică a lui Nae Ionescu, în “Pan”, an I, nr.3, 1-15 aprilie 1941, Ed. A II-a,1941,

 -  Ediţiile şi notele realizate de Marin Diaconu şi Dora Mezdrea, la volumul “Neliniştea metafizică, Editura Fundaţiei Culturale Române,1993;

- Manoliu, Petru, Nae Ionescu: “Istoria logicii”, în Vremea războiului, an Xii, nr. 610, 20 iulie, 1941;

- Ediţiile şi notele realizate de

- Diaconu, Marin,  Mezdrea, Dora,   Curs de istorie a metafizicei, cu introducerea de Ştefan Voinescu, Editura Anastasia, 1996;

- Băncilă , Vasile, Nae Ionescu, în : Nae Ionescu, Istoria loguicii,  Bucureşti, în M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;

- Vulcănescu, Mircea, Noica, Constantin, Introducere la: Nae Ionescu: Istoria logicii, Bucureşti, n M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;

- Popa, Grigore, Opera lui Nae Ionescu ( “Istoria logicii” şi “ Metafizica”), în “Saeculum”, an I,nr.1, ianuarie-februarie 1943;

- Cazan, Gh. Al., Filosofia trăirii. Nae Ionescu; în Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, E.D.P.,19084;

- “Nae Ionescu”, encyclopedia liberă, text disponibil sub licenţa Creative Commons.

 

Vizualizări: 316

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iunie 15, 2014 la 8:24am

Necesar aecst studiu, bine documentat, binevenit şi util! Felicitări, Mulţumiri!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Iunie 15, 2014 la 12:54am

Profesional. Normal. Sincer. Cinstit. Adevarat.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor