Rupe vântul salcia frunzuliţă cu frunzuliţă,
crenguţă cu crenguţă
şi se luminează locul unde a crescut şi s-a legănat
salcia pe mal de râu
ameţită de blândeţea înverzirii.

acum, când vântul spulberă salcia,
se luminează locul pe mal de râu
iar râul se înnegurează.

se înnegurează bulboana peste care
se apleca salcia gustând din trecerea apei.

iar vântul brusc se răsuceşte şi te bate din faţă,
te frunzăreşte amintire cu amintire,
cicatrice cu cicatrice...

de fapt, vântul pregăteşte terenul. În locul tău
urmează să apară un loc luminos.

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Maria Vo pe Noiembrie 9, 2012 la 12:37pm

 Curgere, trecere, firesc.

- Lucru mare, să rămână în urma unui om, un loc luminos!...

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Noiembrie 7, 2012 la 8:09pm

frumoasa curgere, meditativa, da !

"vântul pregăteşte terenul. În locul tău
urmează să apară un loc luminos."

Comentariu publicat de Nadia Pădure pe Noiembrie 7, 2012 la 5:07pm

Frumoasă şi expresivă imaginea în care salcia "te frunzăreşte amintire cu amintire, cicatrice cu cicatrice..."

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor