Un singur lucru nu poate Dumnezeu : Sa ne mantuiasca fara de consimtamantul nostru
N. Steinhardt

Cuvant inainte

Primul caiet l-am primit de la Loli, in 1986, ultimul in 1990, cu cateva luni inainte ca el sa dispara pentru totdeauna. Le-am pastrat pana acum. In numar de cinci, caietele lui Loli, au fost marele lui secret. Cand le-a scris ? Cum le-a scris ? Aflam din lectura lor. Ciudat este faptul ca a reusit sa le pastreze. Stia ca vor ajunge la mine, dar prima custodie a fost a lui, Robert. Dintre toti nepotii, l-a preferat pe acesta.
Evadand din cercul familiar, unde loial si iubitor a fost toata viata, unica, dar fundamentala sa neincredere in ai sai, s-a manifetatat cu ocazia scrierii, pastrarii si predarii caietelor. Taina si conspiratie. Loli nu a crutat, pe nimeni.
Mi-am asumat intrega libertate, in toate problemele care priveau transcrierea, pregatirea si editarea lucrarii, hotararea mea fiind influentata si de dorinta, aproape morbida si perversa a autorului ciudatelor pagini, de a le dedica urmasilor, tuturor celor care l-au cunoscut si mai ales “generatiei viitoare”
Dar sarcina mea a devenit mai grea decat crezusem. Ca autor al unui mic si unic volum de poeme publicat, cei drept, la o editura de mare prestigiu, experienta mea de scriitor si publicist era prea modesta pentru a ma incumeta sa scriu o carte atat de mare chiar daca principala sursa de inspiratie erau cele cinci caiete studentesti pe care le-am primit sub titlulurile: “Loli“ sau “Culaie al Tatii Sitii din Oltenita”. Inafara de corectarea unor greseli gramaticale si adaptarea la ortografia moderna, a trebuit sa cercetez si sa a ma incredintez ca personajele din lumea lui, Loli au disparut odata cu ea, fara putinta de razvratire.
Am pastrat primul titlu. Loli. Acesta bizara porecla i-l caracterizaza suficient de bine iar cei apropiati, familia si mai ales nepotii, asa i-i spuneau.
Cititorul are posibilitatea sa cunoasca evolutia extraordinara a omului, inca incorsetat in prejudecati si spaime delirante dominate de ignoranta si prostie, spre o asa zisa lume, “mai dreapta si mai buna”. Dincolo de iluzie si utopie, lumea lui Loli se dezvaluie clara si resemnata. Acesta, intuieste primejdia apocaliptica a Incompetentei, incomprehensibila si neinduplecabila. Sunt texte care “cristalizeza” o intelegere mai speciala si mai profunda a naturii omului “ de tip nou”.
Unii autori scriu o carte numai cu scopul de a scapa de ea. Fictiunea domina naratiunea in proportie variabila. Am vrut sa pastrez “autenticitatea” fara sa o deformez cu “artificiile” specifice profesiei. Un peisaj privit prin obiectivul unui aparat de fotografiat, poate fi trucat la infinit. Acelas peisaj privit cu ochiul unui artist plastic i-si dezvaluie spiritul si personalitatea generatoare de trairi si emotii, fara nici o legatura cu fotografia sa, desii se descarca tot pe un suport celulozic. Personalitatea lui Loli, mesajul sau, este tot ce conteaza in aceasta carte.
Pentru cititorii care doresc sa urmareasca, dincolo de relatarile ”adevarate”, destinul eroilor autentici pot spune cateva amanunte, asa cum le-am primit de la un medic din cadrul Spitalului din Sighet, a carui identitate nu o pot dezvaluii si a fostului sofer de pe Ambulanta, Statiei Judetene de Salvare Maramures, domnul “M”. Pacienta, Pop Viola in varsta de 75 ani a fost internata la data de 22.08.86 in sectia, psihiatrie paranoica a Spitalui din Sighet de unde a fost transportata in stare terminala la data de 15.10.86 la o adresa de linga Militia din Baia Mare. Cum a ajuns la Sighet ? O spune foaia de observatie din,15.X.86 iar, din foia de observatie datata cu, 18.08.86 a Spitalui Judetean, Baia Mare aflam ca pacienta avea, arteroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala, hidrocefalie interna comunicanta si cardiopatie ischemica, diagnostic care, dupa parea mea, nu justifica internarea in sectia de “bolnavi psihici furiosi” de la Sighet, spital cu competenta modesta fata de colosul sanitar judeten. Adevarul i-l intuim numai dupa ce discutam cu vecinii si apropiatii batranei. Dupa asasinarea fiului sau Ganea Nicolae Ovidiu in anul 1966, arestat de catre capitanul de militie, Pop la dispozitia procurorului sef al judetului tovarasul Petrut, mama baiatului trecea zilnic pe strada “Scanteii” din Baia Mare prin fata Securitatii si Militiei Judetene. Se opera linga zidurile inalte si se ruga. “ Blestemati sa fiti de Dumnezu ca, mi-a-ti omorat pruncul “ Apoi, pleca mai departe. Asta, zilnic. Doua zeci de ani ! Fara comentarii.
Am insistat ca, bunul gust sa ascunda unele detalii, prea oficiale si teribil de stridente iar compasiunea sa-i crute pe unii, inca in viata si asa chinuiti destul de apropierea sfarsitului. Nu am omis din remarcabila relatare a autorului neobisnuitelor insemnari, credinta in Dumnezeu si speranta ca, generatiile viitoare vor repara lumea intr-o zi. Totusi, nu pot sa-mi stapinesc teama ca, printre randuri, spre finalul insemnarilor sale as fi intrezarit, amenintarea unei noi Apocalipse.
Setea de adevar si ratiune face din Loli, un maniac insistent si periculos pentru Incompetenta. Intr-o nota din prefata unul caiet se confeseaza. ”Nu voiesc nimic dar trebuie sa fac si eu ceva. Bunul Dumneze mi-a dat ratiune ca sa judec si nu sunt obligat sa ma supun orbeste la aiurelile altora nici sa ma transform din cal in magar sau sa fiu imbrobodit ca un papa lapte cum se incearca in zilele noastre cand,”Incompetenta” sade la loc de cinste”. A scapat, ca prin urechiile acului, cum s-ar zice. Foarte multe “ adevaruri” i-a scapat si lui. Ciudat este faptul ca, a scapat dintr-o lume atat de nesigura, onest. Onest si disperat. Tot timpul s-a gandit la faptul ca cineva trebuie sa scrie despre “ cum a fost”. Incetul cu incetul si-a dat seama ca acel cineva este el. Cand a descoperit acest lucru s-a apucat de scis.
Loli este un razvratit, un nonconformist. Caracterul sau este destinul sau. A nu se confunda cu un inadaptabil. Ar fi o greseala regretabila. Este un Prometeu si un Sisif in acelas timp iar, daca ar fi sa-i motivez absurditatea as spune, parafrazandu-l pe Camus ca, Loli este un “om fericit”.
I-mi este imposibil sa exclud, din ratiuni de bun simt si compasiune, din acest cuvant inainte, mentiunea ca, a scrie niste insemnari de genul caietelor lui Loli, pe vremea cand a trait el, era un act de mare curaj sau unul de nebunie. Insusi autorul insemnarilor recunoste ca a distrus odata manuscrisul dar, mustrandu-l constiinta, a revenit dupa o vreme si l-a rescris, numai si numai din dorinta de a comunica urmasilor “generatiei viitoare” ca : “Asa a fost”
Personajele i-si pastreaza numele. Am considerat ca este dreptul lor. Dar am facut-o si pentru a pastra acuratetea textului. Daca uneori trebuie sa punem degetul pe rana atunci sa o facem, macar odata.
Faptele sunt reale. Fictiune, nici vorba. Totul este autentic, Periculos de autentic. Povestea este ’’adevarata’’. Din vara lui 1990 si pana in iarna anului 2006, a trecut suficient timp pentru ca, cineva din contemporanii lui Loli sa mai fie in viata. El insusi daca ar mai fi trait ar fi avut, 95 de ani. Cam rara performanta, la omul de astazi. Cat priveste comunitatea baimareana care l-a gazduit in cea mai mare parte a vietii este onorabil descrisa “ Frumoasa era Baia Mare in trecut. Iesam din internat si ne plimbam prin parc ( Lighet). Ne apuca si ora doua, noaptea. Era foarte frumos, pe atunci, parcul. Sus pe deal, era sanatoriul canonicului Breban. Mai jos, se auzea toaca de lemn, batan. Clopotele, sunand, de la vitele care pasteau. Cantecele fetelor si baietilor care lucrau la camp. Noaptea, se vedeau minerii cu lampile de cabid. Era o frumusete, cand in intuneric, pe Valea Rosie, apareau minierii cu lampile lor. Aratau, ca niste licurici. In parc, ardeau becurile. Peste tot, era lumina ca ziua. Lumea era fericita si cu voie buna’’
Scene sau cuvinte obscene, mai rar sau de loc. Prezenta lor in text, accentuiaza si coloreaza unele stari si situatii din care penibilul si vulgarul curg ca dintr-un fruct zemos. Sa nu uitam ca Loli a trait si a fost educat intr-o lume in care spiritul decentei si morala crestina erau elemente dominante. Degradarea de mai tarziu, este rezultatul influentei doctrinei comuniste, a analfabetismului « clasei muncitoare si al taranimii muncitoare », promovat la virful dictaturii.
Situatiile si trairile tratate in lucrarea, cu pretentii de roman, nu raman vagi in fata cititorului. Simpla lor redare, fara o sofisticata stilizare, care ar denatura teribil de mult prezentarea, stimuleaza emotia si le fac accesibile. Cu exceptia unor putine si nevinovate scene romntice, deloc afrodiziatice, calatoria lui Loli prin cenusa imperiului comunist, este redata simplu si concret. Pe « sleau », cum s-ar zice.
Loli este la indemana oricui. Ramine un pacat refuzul de-al cunoaste. Este personajul care ne-a reprezentat pe cei mai multi dinte noi, asa cum am fost, intr-o epoca zisa, « de aur ». Daca as exagera, dar numai putin, din punctul meu de vedere, as spune ca Loli, acolo unde este el acuma, este un sfant. Un sfant, cel putin, ca sfintul Sisoie, a lui Toparceanu, nelinistit si simpatic oricand dispus sa coboare pe pamint ca sa-si etaleze minunile.
Ca poveste,’’adevarata’’, cartea poate deveni si un autentic document acuzator. « Am trait doua lumi, dar nicidata nu mi-am inchipuit ca voi ajunge la batranete sa n-am ce manca » Din relatarile familiei si a celor apropiati, Loli a murit in sectia de terapie intensiva a Spitalului judetean din Baia Mare in luna februoarie a anului 1990, dupa o scurta perioda in care a refuzat categoric sa se alimenteze. « Cu scrisul am terminat, prin faptul ca nu mai ai ce scrie. I-mi este mila de eroi neamului. Timisoara si Bucuresti. In special de tineretul cazut pe campul de lupta, pe baricade. Jerfe care, s-au adus in zadar. Ca sa beneficieze alti escroci care, la adapostul lozincilor mincinoase, vor chinui mai departe Poporul Roman. Din lupi nu se fac oi, niciodata ! Atat. »
Nu pot sa anticipez, sub nici o forma, care va fi impactul etic asupra publicului si a criticii. Dar ca Loli a existat si descris o epoca, asa cum a fost, ramane un fapt de necontestat. Editorii, dupa ce vor consulta lectorii si consilierii literari, o sa decida daca il aduc sau nu pe Loli, “post mortem” in fata instantei cititorului ca inculpat sau judecator. Nici sarcina lor nu va fi usoara.
Ca istorie de caz, Loli va domina multa vreme mintiile multora prin aducerea in actualitate a tot ce este specific unor vremi trecute dar cu tendinte periculoase de reincarnare in “generatiile viitoare”. Ca opera de arta ma abtin de la ori ce comentariu de specialitate fiind preocupat mai mult de efectul coliziunii personajelor cu lumea de azi sau de maine, mai putin de valoarea literara sau semnificatia stiintifica a cartii. Pe parcurs, sfatuit de bunul meu instinct de conservare docil si prudent, am hotarat sa o public anonim. Am si eu “antecedentele mele politice”. Vanatoarea continua cu mai multa salbaticie printre urmasii luil Loli. La fel ca in “Cautarea Sfantului Graal”
Am fi tentati sa credem ca Loli, scriindu-si evocarile,cu o disperata onestitate s-a razbunat din plin. Dar nu este asa. Celor care ar dori sa savureze efectul material, vulgar, al razbunarii, Loli le aminteste ca, razbunarea si rasplata pentru faptele oamenilor apartin lui Dumnezeu.
Loli trebuie sa ne faca pe toti – politicieni, guvernanti, oameni de rand – sa intelegem ca, « O lume mai dreapta si mai buna », nu trebuie sa ramana un simplu slogan. Expectativa, ca maniera de supravietuire, a fost si ramane o atitudine, de rezerva, extrem de periculoasa. Asa cum a spus, Edmund Burke (1729–1797) « Singurul lucru, necesar pentru ca raul sa triumfe, este, ca oamnii buni sa stea deoparte »

Vizualizări: 192

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor