LUCEAFĂRUL NEMURITOR

În umbra serii se coboară  pierdut într-o călătorie

Luceafărul de seară,ce este acum în nemurire,la fereastra sa

Unde, în singurătate,dragostea lui vie,inima îi bate,stă şi îl priveşte

Din fotografie,însă-n jurul ei spiritul lui viu ,simte că adie.


La fereastra sa ,umbra rătăceşte,plutitor din stele marea ei iubire

Cea din nemurire,singură vorbeşte în tăcerea nopţi,însă nici nu ştie

Cum sclipeşte-n casă lumină cerească,amintire vie cea din nemurire.

-Inimă pustie,gîndurile-mi zboară,departe la tine,marea mea iubire în noaptea tîrzie,

Tu ai plecat ,într-o călătorie ,de ce iubite nu mai luat şi pe mine?

Simt adierea ta ce doare mereu,aşteaptă-mă iubite,căci poate într-o zi am să sosesc şi eu,

La poarta stelelor,să mă săruţi ,să mă îmbrăţişezi.la piatra de hotar

Să mă cuprinzi în amurgul serii cînd stelele pe cer răsar .

Acum tu păzeşti o lume a- astrelor,şi eşti nemuritor,

Eu sunt mireasa ta ce m-ai lăsat aici ,în lumea vie a suspinelor.

Tu nu ai dorit să mă iei cu tine,nu ai dorit să rămîn şi eu în nemurire,

Decît mi-ai şoptit ,cu un ultim cuvînt,să te-mbrăţişez şi să te sărut.

Să mai rămîn aici ,pînă ce D-ZEU,va dorii să mă aducă la tine

Voi fii mireasa ta şi acolo-n ,nemurire,spiritul tău mă v-a aştepta mereu pe mine.

..-Dar iartă-mă regina mea,eu nu mai am inima vie,tu eşti iubirea vieţii mele,

-Eşti ochii mei sclipiri de stele,eu te-am iubit atît de mult

Şi mă cobor în fiecare noapte ,şi glasul ţi-l ascult,ascultă-mă şi nu mai suferii,

Eu sunt nemuritor tu ştii,inima mea este de piatră ,dar sunt luceafăr lîngă tine pe viaţă.

Tu nu mă poţi privi,tu eşti departe,unde oamenii sunt trecători prin moarte,

Îţi scrie un luceafăr prin inima ce poartă,doi îngeri pe umeri,e conştinţă cerească

Putere omenească,scrisoarea de la mine,i-am dictat-o pentru tine,

-Nu mai plînge ,şi nu mai ofta,nu te mai stinge pentru luceafărul tău,

El a plecat în nemurire ,dar te iubeşte tot pe tine,te-aştept la piatra de hotar

Să te cuprind în răsăritul stelelor,să fii mireasa mea din nou.

-Iubita mea cu ochi scînteietori,în razele de lună,eu simt parfumul tău

Din răsăritul stelelor ,si pînă în cuprinsul zoriilor,tu într-o zi vei fi regina mea,

Aş vrea să fiu iar lîngă tine,dar sunt acum,luceafărul de seară-n nemurire

Nu pot să te îmbrăţişez,căci am o inimă rece de gheaţă,ţi-aş face rău ,căci te îngheaţă.

-Dragostea mea ,te voi privii mereu cu amintirea din tăcerea nopţilor,

Îţi voi ,vorbi cu şoapta viselor,tu eşti suflarea mea  divină,

Te simt mereu aici cu mine ,spirit, lumină,şi dincolo de cel mai sfînt cuvînt

Te voi iubii ,de-a-pururi şi-n  nemurirea timpului,eşti aura purpurie strălucitoare,

Din inima mea ,şi ne vom întîlni din nou cîndva.

 

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor