4

 

   Vara veni chiar mai repede decât ne-am aşteptat, odată cu ea şi beleaua de Jan.

- Ţi-ai primit adeverinţa de doisprezece clase, Alistar?

- Da, Jane.

- Foarte bine, plecăm!

- Da, da…

- Ce mai vrei? M-am ţinut de promisiune, nu!

- Vroiam să dau şi bacul.

- Să trimiţi o copie după adeverinţă alor tăi. La toamnă, acum avem treabă!

- Jane, doar o lună, atât!

- Îl dai în Australia. Ce, ăia n-au Şcoli?

- Da ce-i atât de…

- Bă, ţi-am dat femeia cum ai vrut, cu toate că nu o laşi să producă, te-am lăsat să termini Liceul, la Paris, ţi-am făcut toate poftele!

- Gianina are copil, nu poate produce…

- Taci! Asta nu este femeie, drac, Alistar!

- Bine îl dau în Australia, da merge şi Gianina.

- Eşti nebun! Fetiţa mea are nevoie de mamă, omule!

- Parcă era bună la produs Jane! Şi-apoi e fetiţa ta!

- Nu mă face să-ţi dau o mamă de bătaie, pârlitule, mă gândesc că nu te recunosc la graniţă, că-ţi poceam botul!

- Dacă vrei!

- Ce ţi-a făcut nenorocita asta! E dator tot neamul ei la mine, de-asta am ţinut-o lângă mine, am vrut băiat, da nu contează, vroiam să, să… ce le faci tu, de se dreg, eu nu ştiu!

- Nimic, barosane!

- Mi-a zis săraca, că nu-i dai voie să… iar ţie ţi-e scârbă de ea, te cunosc bine!

- Nu-i adevărat!

- Taci! Să zicem că sunt de acord, cu cine-mi las fata?

- Oricum, mai mult Margareta a crescut-o, iar surioara ei o iubeşte foarte mult.

- Vorbeşte tu cu Calistrat, iar eu am să vorbesc cu Margareta.

- Bine moşule!

- O să bocească tot drumul Gianina.

- Vedem.

   Am plecat cu toţii în Australia, inclusiv Broască. Acum temerea cea mai mare pentru Gianina, era că o să ajungă iar ce a fost o dată, Jan s-a jurat că nu ia mai mult de o cameră la Hotel, aşa făceam noi, iar dacă nu erau trei paturi, Broască, dormea întotdeauna jos, dacă patul meu era ocupat, dar de obicei găseam câte o fată sau altceva, unde mă cazam gratis. Jan cumpărase prin intermediul unui cunoscut, care vroia să se retragă, un mic lanţ de hoteluri, dar care erau pe ducă, treaba mea era să le pun pe picioare. Prima noapte am dormit la Sydney, graniţa a fost o corvoadă, noi fiind asociaţi cu omul de afaceri în ochi lor Jan, iar el ne-a luat ca ajutor. Scumpetea de acolo, îl făcu pe Jan, să înnebunească.

- Mai bine ne ţinea în vamă, toată noaptea, oricum nu am somn!

- Normal Jane, eşti pe invers.

- Te pleznesc, Broască! Dacă vrei să o iei în poponeaţă, n-ai decât!

- Nu Jane, lasă-l pe Broască, aici oricum e la liber, vrea să spună că ne dezavantajează fusul orar.

- Ai dreptate Alistar! Oricum nu l-am jignit cu nimic, toată lumea crede asta.

- Jane, dacă nu m-am însurat, n-am făcut-o pentru că ţi-am călărit fetele gratis, toate ştiau că nu sunt pe invers.

- Taci, că te pun să-mi plăteşti camera, nenorocitule!

- Eu doar i-am supt-o, aşa că nu se pune!

- Te-aude stăpânu-tu Gianina, n-aş fi aşa de libertină.

- Ai dreptate!

- Auzi, la noapte…

- Vorbeşti cu Alistar.

- Mă lipsesc, cred că mă dau de partea…

- Jane, da… de ce n-am închiriat maşină direct, astfel ajungeam în noapte cum ar veni la noi şi dormeam gratis.

- Pentru că nici unul nu a mai condus pe stânga de foarte mult timp, da!

- Eu… n-am…

- Taci! Dacă n-ai somn, caută o agenţie de închiriat maşini.

- N-ai zis tu că aici e la liber… dacă mă ia cineva pe la spate!

- Auzi Broască, n-ai nici un semn că ai fi, ăştia aşa se anunţă!

- Aha! Merci Gianina! Da… ce semne…

- Du-te… nenorocitule… te bat!

- Lasă-l Jane!

- Alistar, tu ai somn?

- Da, iar eu chiar pot dormi cu Gianina, în pat.

- Nu, că acum mi-e scârbă de tine, nenorocitule!

- Hai să mergem după maşină Jane, lasă-i pe copii să se odihnească.

- Hai!

   Dimineaţa ne-a prins cu Jan şi Broască, stând pe marginea patului lor, admirându-ne cum dormim.

- Mă, da voi parcă sunteţi soţ şi soţie, aşa dormiţi!

- Nu Jane, doar v-am făcut loc. Aţi luat maşina?

- Nu, cel de la maşini a fost cumsecade şi ne-a îndreptat către Autogară, până la Bulli, zise el, sunt autobuze regulate, iar acolo găsim o rablă pentru treabă.

- Cred că este în Sud asta.

- Da băiete! Acolo să te văd!

- Câte ai?

- Treaba mea! Vezi tu! Hai, că pierdem autobuzul!

- Eu vreau să fac duş!

- Gianina, şerveţele umede, dragă! Ţi-ai uitat meseria!

- Nu vreau la crocodili, haideţi!

- Vezi că şti!

- Las-o Jane, să mergem!

   Undeva departe de lumea civilizată, după ce am mers din staţia de autobuz până către seară, am ajuns la un fost Hotel, care nimănui nu-i venea să creadă că poate fi locuit, după ce se asigură că acolo este unul din locurile acelea, luă cheia după descrierea proprietarului, de sub un ghiveci cu foste flori, de la intrare şi deschise uşa.

- Poftiţi, domnilor, doamnă!

- Jane, locul acesta îl luam pe o noapte de supt, ţie cât…

- Ai prins grai, nu!

- Tăceţi cu toţii, întreabă dacă are utilităţi, Jane?

- Ai dreptate, Alistar.

- Nu, nu are nici unul.

- Câte ai cumpărat?

- Trei pe spate, unul aproape de plajă.

- Ia adresa de la plajă, Jane.

- De ce copile?

- Aici ni se poate întâmpla orice, este vegetaţie multă în jur, frumos, dar riscant.

- Şi la plajă?

- Poate mai sunt oameni, suntem în Australia, nu!

- Suntem cam departe de civilizaţie Alistar, aici chiar că n-o să mă ia nimeni pe la…

- Taci Broască, dacă faci gură, o să începi de aici, da! Poate sunt vecini pe aici, acum este noapte…

- Jane, te rog!

- Bine copile! Acum chiar îmi pare rău că nu am luat maşina.

   Pe la ora două noaptea am ajuns la Hotelul de pe plajă. Acolo se vedea lumină în una din camere, Jan înfierbântat, sună la fostul proprietar, de unde află că era o bătrânică, care făcea voluntariat, îngrijind locul.

- Ei, aşa da, Jane! Da, de ce nu doarme baba la ora asta?

- Taci Broască, ştiu că-ţi plac babele, da tu o să-l iei pe cel din pădure.

- Da… nu-mi plac babele!

Găsi în sfârşit cheia cu sigla Hotelului, dar îl opri la timp.

- O să speriem femeia, mai bine sunăm.

   În cele din urmă ieşi o bătrână cu o bonetă creaţă pe cap, într-adevăr în seara aceea era cam frig, întrebându-ne ce dorim, dar imediat ce văzu că vorbim română o dădu pe limba noastră, arătându-se foarte dispusă ca să ne stâlcească limba, dar era bine.

- A, noul proprietar! Mi-a spus Grigore, dar mă aşteptam să veniţi ziua!

- Am fost mai aproape de alt hotel de-al dumnealui, acolo ne-a lăsat autobuzul.

- N-aţi închiriat o maşină! Aici sunteţi morţi fără transport!

- Sperăm să găsim pe aici o camionetă ieftină.

- Puteaţi… da găsiţi hârburi, dacă vă pricepeţi să le puneţi pe picioare, sunaţi-l pe Grigore, cred că are vreo maşină lăsată vraişte pe aici.

- Aşa o să facem. Ce vroiam să vă întreb, putem dormi aici peste noapte, copiii aceştia au aţipit puţin, noi cei mai purii, n-am dormit de ceva timp?

- E Hotelul vostru, nu!

- Al meu doamnă! Zise Jan.

- Are douăzeci şi şase de camere, din care optsprezece la etaj, dar vă propun să dormiţi la parter. Vă conduc!

   Am luat două camere, acum nici n-am făcut nazuri, baba spunea că numai acelea erau mai curate, una cu un pat dublu, iar cealaltă cu două paturi separate, ceva mai mare, cu un mic birou, mobilier, baie mare de asemenea, aşa că i-am lăsat pe Jan cu Broască, să se certe, retrăgându-ne la somn, cu toate că era aproape dimineaţă, ceea ce însemna că la noi acasă era aproape de şapte seara, deci nouă încă nu ne era somn, aşa că i-am spus doamnei că dorim să mergem să vedem oceanul Pacific, să nu închidă uşa de la intrare, dar dumneaei a fost atât de amabilă, încât ne-a dat o cheie, spunând că iarna, nu e bine să laşi uşa deschisă. Bine, iarnă însemnând o vară bună la noi.

   Ieşirea din acel aşa zis Hotel, care de asemenea dădea să pice, avea una din laturi către ocean, dar trebuia să escaladezi, câteva dune de nisip, după care am dat de nişte valuri turbate, cu toate că nu bătea vântul deloc, dar cu tot acel întuneric din jur, parcă ne speria, apa era caldă în schimb, dar Gianina, mi-a adus aminte că sunt rechini pe aici, baia fiind bine să o facem pe zi, ceea ce şi venea, aşa că ne-am aşezat pe nisip privind stânga, dreapta şi în spate, întunericul, iar în faţă cum se spărgea lumina.

- Ce o să ne facem Alistar?

- Suntem o familie ai uitat!

- Lor le spunem?

- Nu, deocamdată.

- Eşti un nenorocit, proastă am fost că nu ţi-am cerut să legalizăm treaba asta!

- Lasă-mă să mă obişnuiesc, până mai ieri, te hrăneai cu spermă, Gianina.

- Ai dreptate! Uite cine are scârbă, când le-o luai babelor în gură, nu-ţi rămânea nimic pe la mustăţi!

- Ce-aveţi mă!

- Jenele! Era să ne omori de inimă frate! Parcă ziceai că ţi-e somn!

- Alistar, de ce nu i-ai dat liber, dacă ai eliberat-o?

- Ajungea la altul ca tine Jane!

- Treaba ei!

- A fost cuminte până acum.

- Femeile ca ea, greu se cuminţesc!

- Nenea Jan, stăteam liniştiţi aici…

- Gianina, eu nu zic că Alistar, e uşă de biserică, dacă era, i-o dădeam pe Maria, dar dacă ai pornit pe drumul acesta şi nu te ţii de cuvânt, hrănesc rechinii cu tine, nenorocit-o!

- De ce sunt nenorocită, ţi-am făcut o fată mă!

- Taci Gianina! Mai las-o în probe Jane, oricum avem nevoie de o mână de femeie pe aici.

- Bine, aici vin oameni cu bani, unii! Abia atunci o să treacă ea testul!

- Asta aştept şi eu, Jane.

- Ce bă, labagiilor, în Paris nu erau oameni cu bani, mă testaţi aici în şerpăria asta, jegoşilor! Jane, eu chiar ţin la fii-tu, cum l-oi considera tu, dacă nu vă convine, omorâţi-mă, eu nu mai produc bani, decât prin muncă, aţi înţeles!

- Să te audă Dumnezeu, fata tati.

- Taci Broască! De ce nu dormi? Şi de unde până unde, fata ta!

- Vedem noi Jane! Nu dorm că mă ţine de vorbă Susy, cică n-a mai văzut bărbat…

- Ha, ha, ha! V-am zis că-i plac babele!

- Cum ne organizăm tăticuţule?

- Alistar, te-am luat să faci asta băiete!

- Ne trebuie o maşină, pentru materiale.

- A, Grigore, mi-a zis, cică la unul din hoteluri este o camionetă, care cică-i trebuie o piesă ieftină, o putem repara chiar noi. Te bagi, Broască?

- Da, bătrâne. O să vorbesc cu Grigore, să nu mai horbocăi după piesă.

- Foarte bine! Dă-i bice, cred că nu s-a culcat, la noi începe noaptea.

- Acum, acum!

- Da, Broască! Întreabă-l la ce Hotel.

- Eu care credeam că începem cu câteva zile de concediu!

- Broască! Am zis toţi în cor.

- Atunci tăticuţule, tu iei zona la purificat, sunt banii tăi, răspunderea ta, deci cauţi magazine şi preţuri, notezi, da!

- Bine, Alistar.

- Atunci eu rămân cu Gianina, să facem lista cu necesarul, măsurăm, calculăm.

- Nu mai dormim?

- Broască! E ziuă frate!

- Bine Alistar! Am plecat la camionetă.

   Pe ziuă, hotelul era o paragină de plâns, camerele erau mâncate de putregai, pentru că totul era din lemn, dar spre surprinderea mea lemnele de rezistenţă erau încă bune, terminasem lista cu materialele necesare, pentru toate camerele, făcând un inventar la cele existente, ca lenjerii şi altele, am constat că multe au fost depozitate într-o magazie, care după o spălare la subsolul Hotelului, puteau arăta foarte bine, materialele au fost de calitate, deci dacă mai cumpăram o făceam pentru camerele ca a lui Jan. Afară, trebuia de asemenea reparat, duşumele la prispă, scânduri din pereţi, balustrade, bălării care ne îngropau pur şi simplu, plus acea movilă de nisip imensă, care trebuia într-un fel amenajată, pentru a facilita drumul la plajă.

- V-am adus cafea copii.

- Doamna Susy! Ce drăguţă sunteţi! Spuneţi-mi, atunci când arăta bine, aveaţi clienţi la acest hotel?

- Domnul Grigore, spunea că da, însă eu l-am prins în starea aceasta.

- Înţeleg.

- Acum este simplu, totul se face pe internet, vă trebuie un om să alerge puţin între ele, pentru întreţinere, oamenii vin singuri, le laşi cheile în uşă; vin, pleacă.

- Înţeleg.

- Da, o să dureze, abia vine vara!

- Nouă aşa ne place, cred că vara…

- Vara e cam cald, copii.

   De pe terasa aproape dărâmată, am văzut o camionetă jerpelită trăgând lângă Hotel.

- Ce faceţi copii?

- Suntem gata cu materialele, Jane! Problema este că de aici ar fi trebuit să vedem oceanul, cred că vremea a adus duna aceasta. Cum este doamna Susy?

- Da, vântul, dar mai ales faptul că nu a fost nimeni să grebleze, să-l bată la pas, de multă vreme.

- Cam un metru ar fi suficient Jane.

- Vedem.

- Cum l-ai găsit pe Broască?

- M-a sunat că e gata cu maşina, s-a descurcat.

- Ei, n-a fost decât pompa de motorină, bateria şi câteva nimicuri, filtru, foarte simplu.

- Tu le-ai făcut?

- În mare parte da, numai că singurul magazin de piese auto este de toate aici, inclusiv toate taxele, tot ei au astupat cu un spray, toate petele de rugină.

- Cum ai condus Jane, pe stânga?

- Binişor, la fel şi limba, tot pe stânga…

- Ha, ha, ha!

- Atunci cum facem, mergem după materiale, ai lista cu depozite, etc?

- Mergem! Hai Broască!

- Da, nu ne culcăm şi noi!

- Broască, e ziuă! Apropo Jane, să te gândeşti ce culoare vrei pe afară, tot mergem la cumpărături.

   Gianina a rămas cu doamna Susy, dar nu degeaba, au ocupat bucătăria, preparându-ne mâncare. Până seara aveam toate materialele, aduse, iar Jan deja-şi făcea griji pentru celelalte Hoteluri.

- Jane, îl terminăm pe acesta, după care te ocupi de toate taxele, dăm drumul la treabă, după care ne mutăm la altul, poate ne mai ajută acesta cu finanţele.

- Bine Alistar. Cum zici tu, dar vroiam să le văd, atâta tot.

- Se înserează omule! Bâjbâim, pentru că nu cunoaştem zona.

- Dacă vreţi să faceţi un tur rapid, celor trei hoteluri care au mai rămas, vă pot ajuta, înainte când mai era pe aici domnul Grigore, făceam asta, dar sconcşii m-au speriat rău odată, de atunci mi-a interzis Grigore, mai se ducea el câteodată.

- A, tot la atelier, mi-au golit maşina de şobolani şi alte animale cu blană, aveau nişte sprayuri speciale.

- Ce, ce şobolani? Eu nu mă sui în maşina aia!

- Stai liniştită Gianina, au fugit mâncând pământul, mai ceva ca cei din Paris!

- Mergem?

- Da, tanti Susy.

- Nu de altceva, dar aţi zis că vreţi să le vedeţi pe lumină.

   Toate cele trei Hoteluri erau într-o stare jalnică, dar de data aceasta singura mea atenţie s-a oprit asupra scheletului de rezistenţă, care nu era afectat decât la cel pe care l-am văzut noi prima dată, când am ajuns acolo, doar pe o aripă, acesta fiind mai mare ca celelalte, având deschidere la un canal care ducea nu ştiu unde, dar nu era de nereparat.

- Ciudat… în poze arătau, dar nu chiar atât de jalnic.

- Sunt poze de când au avut ultimii clienţi, domnule Jan.

- De ce le-a lăsat de izbelişte?

- Prima lor supărare a fost că le-a fost răpit băieţelul de numai opt ani, de către rechini, iar a doua…

- Vin des rechinii?

- Nu fetiţo, au sezoane, iarna nu sunt deloc, doar accidental.

- După aceea soţia lui a murit de inimă rea la câţiva ani, iar fata care era mai mare s-a măritat la Londra. Ura locul acesta, mai ales căldura, îi apăreau pete pe piele, dar doctorii spuneau că de supărare, însă toată lumea de aici au pus-o pe seama căldurii, fata este blondă. Ei spuneţi şi voi!

- Mie, bine că… n-am…

- Taci Broască!

- Jane!

- Te strâng de gât!

- Alistar, dacă bagi fata la…

- Broască! N-am să o bag la produs, eşti mulţumit!

- Acum da.

- Aici sunt o grămadă de fete care muncesc la Hoteluri, de ce să nu muncească domnule Broască?

- Staţi liniştită, zise Jan, ultima oară când a muncit ca recepţioneră la Hotel, au călcat-o hoţii, de atunci este un pic speriată.

- Aici suntem o comunitate de multe naţionalităţi, poate mici găinării, dar lumea în rest este liniştită, în schimb recepţionerele sunt cam uşuratice.

- Vezi Broască!

- Sunteţi tatăl ei, domnule Broască?

- Am fost tutore, acum este majoră.

- În ce calitate?

- Sunt o rudă îndepărtată, fata nu mai are pe nimeni, toţi au pierit într-un accident.

- Înţeleg.

- Şi dumneata, domnule Jan?

- Spre nemulţumirea mea, l-am ajutat pe pricăjitul acesta cu fata, dar nu îndeajuns.

- Văd că ea îl îndrăgeşte pe…

- Haideţi să ne daţi câte un ceai fierbinte, la Hotel. Am zis eu să închei curiozitatea babei.

- Că bine ziceţi, nopţile aici sunt cam reci.

   Ne-am retras fiecare în camera lui, stând cu ochi pe pereţi, după primele două ore de somn.

- Alistar, de ce nu mi-o tragi un pic, poate dormim mai bine sau poate vrei…

- Taci, stai pe partea ta de pat.

- N-ai zis da, la Honfleur?

- Zic da şi acum, dar… ia taci, ce-au păţit ăştia?

- Ei, tu nu şti că aşa fac ei când îşi mută cortul.

- Auzi, Broască te folosea?

- De ce?

- Numa! Parcă este prea mult mister, chiar nu i-ai supt-o niciodată?

- Eşti scârbos!

- Să o sugi cum este?

- Un act sexual până la urmă, na!

- Zi mai mult, că i te dau înapoi lui Jan, nenorocito!

- Ai început cu golănisme de-astea! Nu terminăm toată viaţa Alistar. Tu eşti tu, iar eu sunt eu şi gata!

- Iartă-mă!

- O să fie greu să mă accepţi, mai ales că m-ai văzut cu mulţi clienţi, încă de când erai o puşlama mică la Paris. Nu ţi s-a părut cunoscută casa?

- Ba da. Care e povestea?

- E simplă Alistar, trăiam precum familia Calistrat, eu eram o fetiţă cuminte precum Maria, însă Parisul nu te lasă niciodată în pace, tata s-a apucat de joc, probabil a câştigat vreodată, iar mama muncea la aceeaşi Carmangerie, la care am muncit şi noi, familia Calistrat a venit târziu, în zonă, poate că eram salvată, dacă părinţii mei îi cunoşteau, dar nu eram decât un boţ de fată. Tata muncea la căile ferate, lua mulţi bani, dar pierdea la fel de mulţi, până într-o zi când a venit Broască, să o anunţe pe mama, că tata a fost găsit mort la malul Senei. Toate au fost bune, însă pentru a creşte un copil la Paris, îţi trebuie în afară de curaj şi sprijin fiind muncitor, atunci Broască, a început să o călărească pe mama, din necesitate, dar eu creşteam şi Şcolile erau scumpe, a ipotecat casa lui Jan, cui altul, iar Broască s-a făcut tutorele meu, pentru că nu mai aveam casă, mama se dădea de ceasul morţii că Broască aducea sau Jan, cred - oameni în casă, cu care jucau cărţi nopţi întregi, eu jucam ţunţuroiul printre ei, s-o fi avut vreo doisprezece ani când mama a murit, astfel am devenit fata lui Broască, care în următoarea săptămână m-a jucat la cărţi, vânzându-mă lui Jan, care m-a avut până în…

- Te-a obligat să te prostituezi?

- Nu. La vreo două săptămâni, după ce m-a luat de la Broască, a venit vesel acasă, eram numai noi doi.

- Tu aveai numai doisprezece ani atunci?

- Da.

- Păi, eşti de o seamă cu fata lui, cred.

- Da, cred! Însă pe atunci ele stăteau mai în centru, la Carmangerie este la periferia oraşului, însă acum este frumos.

- Aşa, zi.

- Am mâncat ca de obicei, după care Jan a zis să mă înveţe câteva scheme de poker, ne-am apucat cu sticlă de tărie alături, pe care Jan, aproape o golise, cum băutura îţi dă tot felul de idei, am jucat poker pe dezbrăcate.

- Cu un copil?

- Pardon, arătam ca o femeie, chiar dacă aveam doisprezece ani, sâni, toate cele.

- Eşti nebună!

- Jan?

- Mă rog, Jan.

- La început pierdea. Sanchi, să mă amuze, după care am început să pierd eu, rămânând în chiloţi, însă când şi-a dat primul chiloţii jos, nu mai mi-am luat ochi de la scula lui, îţi jur.

- Erai doar un copil, ce…

- Văzusem atât de multe scule în casa aia, atât de multe acte sexuale, încât putea să nu-mi pese, dar nu ştiu ce-am avut în seara aceea.

- Este un nenorocit, cum să…

- Taci, omul n-a făcut nimic, asta a fost destinaţia mea.

- O spui cu atâta seninătate, în fine, eu am încă părinţi şi sunt sclavul lui Jan…

- Aşa este. Jan, dădea să se îmbrace râzând, însă eu am sărit ca bezmetica cu gura la scula lui…

- Putea…

- Arătam normal, chiar tu dacă erai în locul lui, tot aşa procedai, până la urmă ce-ţi făceam, nu păţeam nimic, iar tu erai satisfăcut, ceea ce s-a întâmplat, Jan mai era şi băut, astfel l-am rezolvat spre surprinderea mea, foarte repede, ceea ce mi s-a urcat la cap, următorul…

- Cum a acceptat Jan, treaz, asta?

- Foarte greu şi-acum îmi vine să râd, se mutase deja familia Calistrat, un timp m-au dat lor, iar el venea să-mi aducă alimente când eram la Şcoală.

- A fost beat, atâta tot, dar n-are nici o scuză.

- Da, însă după a am început să le-o sug colegilor de școală, pe cinci franci, banii îi dădeam pe prosti, iar mai târziu pe la cincisprezece ani, când veneau la joc acasă, chiar şi tu veneai, o sugeam pe bani grei, toată lumea vroia să le-o sugă fata mare.

- Cine te-a dezvirginat?

- O să-ţi vină să râzi, chiar Broască, dar din greşeală, într-o noapte s-au adunat cu toţii. Aurora, fiică-sa, încă două fete de-ale lor, punându-se pe joc cu bărbaţii…

- Câţi ani aveai?

- Mai aveam puţin şi făceam optsprezece, acolo aproape, dacă nu-i făcusem.

- Păi cum, cei cărora le-o sugeai, nu vroiau să…

- Prea puţini, dar cei mai mulţi nu ştiu unde sunt şi le dădeam cealaltă gaură, dar târziu, când aproape să fiu dezvirginată, arătam deja bestial şi ceva mai bătrână.

- Te cred şi eu, atâţia hormoni.

- Aşa, după ce s-au terminat banii. Am jucat pe partide de sex, iar eu am picat cu Broască.

- Iar el a nimerit gaura care trebuie.

- Da, pentru că n-a vrut oral. Am încercat eu să-l ghidez, dar era atât de beat, un pic şi eu, asta a fost.

- Atunci de ce se dă de ceasul morţii atâta?

- Ei, cred că nici nu ştie asta, dar mai ales Jan, care se crede stăpânul locului, pentru că m-am dăruit lui în aceeaşi noapte, rupând tot în mine.

- Am înţeles.

- Da. Lui Broască, îi pare rău că nu m-a avut ca fata lui de muncă sexuală, pentru că erau programări la gura mea, iar banii îi încasa Jan, bineînţeles.

- Auzi, da păsărica ai dat-o altcuiva, văd că tot îi tragi cu…

- Cred că ţie cel mai mult, după Jan.

- A cui e fata?

- Probabil a lui Jan.

- Cum probabil?

- Păi în aceeaşi perioadă, aţi venit la Paris, cu toţii, pentru că voi nu umblaţi decât încârligaţi.

- Dezvoltă.

- În una din seri, bănuiesc că ai comandat o fată la Broască, iar el n-a avut prea mult timp la dispoziţie, atunci m-a băgat pe mine în camera mea de acum la Paris…

- Da, mi-aduc aminte ceva…

- A stins lumina, pentru că probabil nu mă acceptai…

- Da nici nu te cunoşteam, eu venisem de fapt să-i cunosc fata şi soţia, ca după aceea să vin singur în secret, să le răpesc de la peşte.

- Da, păi atunci era supărat, dacă ar fi avut băiat, zicea el, nu păţea ruşinea… asta tot repeta mereu.

- Da, aşa este.

- Vezi, la fel ca şi Broască, ţi-ai ţinut scula strâns în podul palmei…

- Broască, mi-a zis că eşti foarte curată acolo, de restul nu răspundea, de aceea.

- Înţeleg atunci, cred că avea dreptate. Aşa că mi-ai tras-o până la plăsele, dându-ţi drumul în mine, că doar erai băiatul lui Jan, care se urca pe o fată la Paris, amintiri.

- Aşa este! Înseamnă că Jan ştie, de asta i-a pus numele Alistar, în certificat.

- Nu cred, dobitocule! El ştie că ai fost înaintea lui, poate doar Broască, să-i fi spus, dar i-am supt-o îndeajuns să nu spună nimic.

- Crezi că el a depus acolo…

- Cu siguranţă nu, pentru că a adormit cu ea în buze, având senzaţia că şi-a dat drumul, da mai mult ca sigur nu sau poate n-am simţit eu, se mai întâmplă.

- E posibil să fie fata mea?

- Ţi-am spus, poate.

- Tot poate ştie Jan, tocmai de aceea…

- Te iubeşte prea mult, ca să joace şah cu tine.

- Eu sunt sclavul lui, Gianina.

- Iar eu sunt a ta, frate! Dormim şi noi puţin?

- Cum să dormim, ăştia tot n-au terminat?

- Hai la ei!

- Poate iese altceva, treaba ta!

- Ţi-e frică, ce poate să-ţi facă, îţi rupe spinarea sau îţi umflă poponeaţa!

- Eşti nebună, hai!

- Jane, ce-aveţi mă! Tanti Susy, n-are nici o vină că noi suntem de pe cealaltă parte a planetei.

- Alistar, taci!

- Taci, Alistar!

- Broască, te dai la sergent, cu toată bătrâneţea ta! De ce vă certaţi?

- Pe femei! Zise Gianina.

- Eşti exclusă una, a doua ai greşit, care este partea cea mai proastă a lui Jan?

- Jenele, ai părţi proaste!

- Copiii ăştia au băut!

- Nu, aşa este copii, banii mă, banii!

- Broască, tu de ce nu ai?

- Lasă asta, vreau să fiu asociat!

- Ai băut ceva?

- Nu, doar ceai!

- Atunci culcă-te, eşti obosit.

- De ce?

- Pentru că n-ai pus nici un ban, în afacerea asta şi pleci cu bani, nesimţitule!

- Alistar, dar… de ce vorbeşti aşa, eu l-am servit dintotdeauna pe Jan.

- Şi eu, dar atunci când mi-am luat partea, ca şi tine, am făcut ce am vrut cu ea ca şi tine, dacă-i lăsam la el, acum eram asociat, dar nu i-am lăsat!

- Oricum Alistar, tu eşti ca şi asociat, pentru că meriţi, da putoarea asta, de  ce?

- Nimeni nu este asociat cu nimeni, toţi suntem slugile lui Jan şi cu asta basta! Zise Gianina, nervoasă. Se lăsă o linişte mormântală.

- Toată lumea la culcare, mâine avem o zi grea.

- Da, fiule.

- Da, Alistar.

- Hai, golanule! Treci, în camera ta!

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor