5

 

      Nici nu mă gândeam eu, că următoarele luni, vor fi foarte liniştite, cred că timpul de acolo, fusul orar, ceva s-a petrecut cu cei doi babalâci din formaţie. Hotelul de lângă plajă era deja pe pâine, dunele le mai întinse Broască, cu camioneta, căreia îi puse un plug în faţă, pentru că astfel de experienţe făcuse deja în ţară, cu zăpezile care nu mai veneau, iar cărarea către ocean, fusese limitată de un gard bine ancorat care avea o pasarelă din lemn gros, pentru rezistenţă, iar pe gard erau tot felul de flori de-ale locului, pe care le îngrijea bineînţeles doamna Susy, care acum era recepţionera noastră şi făcea naveta între cele trei hoteluri terminate, ultimul cel de lângă apa aceea, care era mai în mijlocul naturii, încă lucram la el. Gianina, lucra alături de mine, devenind la rându-i foarte dibace în mânuirea sculelor, tăia la drujbă mai bine ca Broască, dar încă nu primea sex de nici un fel, fiind un test pe care trebuia să-l treacă, alături de foştii ei proprietari.

- Patroane, treaba este gata, mai ai puţin şi ieşi pe plus, cred că ai dat banii de bacşişuri la Paris, pe hrubele astea, ar cam fi cazul să mă laşi să dau Bacul, ai zis că la toamnă.

- Alistar, ţi-am zis că îl poţi da aici, ultima oară!

- Jane!

- Cine pleacă! O face de tot! La mine nu merge cu jumătăţi de măsură, ţi-am dat salahor moca, vezi!

- Păi, ea nu primeşte parte?

- Vorba vine, normal!

- Atunci mâine văd ce pot face să mă înscriu la Liceul de Stat, din Bulli.

- Dacă pierzi timpul prin oraş, dă-le de lucru lepădăturilor astea, stă treaba, stau şi banii!

- Bine, patroane!

- Vezi că ne-nţelegem!

- Nu ştiu ce o să mă fac cu engleza!

- De-atâtea luni bune, ce mă-ta ai vorbit, crezi că eu nu te văd, pleci seara la vânătoare, tot golan ai rămas, nu ştiu ce-i cu fata asta de nu iese, zici că-i călugărie aici la mine!

- Bine, patroane! Stai cu ochi pe mine! Bine Jenele!

- Acum Gianina e mai curată ca javrele astea de beau până se cacă pe ele!

- Tu şti mai bine, eu n-am umblat pe acolo Jane.

- Taci, vine micuţa ta!

- Jane, vreau să merg acasă, să-mi văd fetiţa.

- Şi eu vreau să-mi văd fetele, uite că nu mai mor, trăiesc liniştit aici, Gianina!

- Da, numai că i-ai promis lui Alistar, că dă bacul în toamnă.

- Cine pleacă, nu-şi primeşte toată partea, cunoaşteţi modul meu de lucru, doar în coşciug, scăpaţi de mine!

- O ţii şi cu Alistar?

- Cu toţi, Gianina. Ori nu-ţi plac localnicii sau nu şti să ceri sex în engleză!

- Ba nu, doar că-s prea bătrâni, bani au destui!

- Şi eu sunt bătrân, dar ne-am descurcat.

- Şti bine că n-am făcut sex de câteva luni, atunci când o să vrea, doar Alistar, fi-tu mă va mai avea, pentru tot restul vieţii.

- De ce?

- Pentru că a fost singurul care mi-a dat libertatea.

- Ai avut noroc cu locul acesta, la Paris, nu mai vorbeai aşa, la treabă! La urmă îmi cereţi bani!

- Când plecăm acasă Jane?

- Când terminăm Alistar, cu recepţia am să o las pe Susy, poate încă o localnică de aici, las la aprecierea ei, dacă se descurcă singură îi rămân mai mulţi bani.

- Nu cred că o interesează banii prea mult.

- Cu atât mai bine, atunci i-o dăm lui Broască, acesta evaporează banii, mai ceva ca o curvă de Paris.

- Ha, ha, ha! Dar cu hulubălaia asta, o putem duce cam toată iarna, e foarte mult de lucru, mai ales pasarela până la râu, este atât de lungă.

- Cu pasarela mai vedem, probabil că o să facem un mic trenuleţ, este o grămadă de şină la vechile mine, pe bani de nimic, mai vedem.

- Nu e bine, lasă-i pe picioarele lor, îţi trebuie conductor, locomotivă, vagoane…

- Ai dreptate, însă o ambarcaţiune, tot ne trebuie, pe ocean sunt valuri mari, parcă m-aş da cu barca!

- Vedem Jane, vedem.

   Imediat ce a plecat Jan, Gianina a sărit cu gura pe mine, ca un animal de pradă.

- Nenorocitule, credeam că ai şi tu, un cuvânt de spus!

- Gianina, până să vi tu, tocmai încercasem varianta cu bacul, dar mi-a zis că-mi dă timp să-l dau aici.

- Cred că îţi dai seama că o să faci barbă albă aici, Alistar!

- Ce nu-ţi convine, vremea e bună, nu-i prea cald, putem face baie în ocean, este foarte frumos şi aici, alţii ar da bani grei să stea cu burta la soare în Bulli.

- Chiar o fac! Iar noi muncim pe mâncare şi dormit, pe când Jan, deja încasează!

- Gândeşte-te că a băgat o grămadă de bani în materiale, noroc că aici este o tradiţie veche, în ceea ce priveşte prelucrarea lemnului, nu mai spun de vopseluri şi alte lucruri.

- Aşa este, însă cred că toate, nu costă cât o săptămână de prostituţie la Paris.

- Gianina, ce ai tu ca om, fetiţo?

- Cum adică?

- Din ce ai produs tu, ca prostituţie, pentru că nu toţi banii se duceau la Jan, mă rog, cât ai pus deoparte?

- Nimic.

- Vezi!

- Ce să văd, mă?

- Eşti o nemernică, asta eşti, ai o fetiţă de crescut, iar singurul tău sprijin, este un babalâc, care oricând poate da benga, ori pârlitul de Broască, care ţi-ar lua şi banii de acadele, dacă te-ar scoate la Paris pe stradă.

- Da tu?

- Eu după cum bine vezi, o sug pe lângă aceeaşi oameni de ani buni, iar cu ce am pus deoparte, pentru că am pus ceva pentru ani mei, abia dacă-mi asigură o masă pe zi, iar de restul trebuie să-l slugăresc pe Jan, pentru că venitul la el este de zece, cincisprezece ori mai mare, faţă de Carmangerie.

- Cam aşa ceva, dar nu-i cinstit să ne dea banii la sfârşit, poate…

- Poate vrei să pleci, iar dacă angajează un localnic, trebuie să-i plătească toate danganale la stat, ceea ce nu i-ar conveni, cu toate că… pe undeva ar ieşi mai ieftin.

- Ce îţi iei din banii de aici?

- Nu ştiu, probabil că… mă gândeam să cumpăr şi eu un hotel dintr-acesta dărâmat…

- Eşti nebun!

- Glumeam, iarna aici, mi se pare deja cald, nu cred că pot sta vara… poate am să cumpăr încă o căsuţă prin suburbiile Londrei, acolo îmi place să trăiesc.

- Numai că nu ai timp de Londra.

- O să îmbătrânim, Gianina. Da tu?

- Dacă o să mă mai vrei, după tot testul acesta la care m-ai supus, probabil că am să mă fac vecină cu tine la Londra, de prostituţie mă las oricum, cu toate că am crescut la Paris, îmi face greaţă.

- Ştiu eu de unde este greaţa.

- Da, poate că nu oraşul este de vină.

- Vezi!

   Munca asiduă mă dărâma, dar mi-am făcut timp să ajung la Liceul de Stat de acolo, unde am depus o copie a adeverinţei de doisprezece clase, de la Paris, spunându-le că aş dori să dau Bacul în limba română, ceea ce mă costa, dacă vroiam asta, deoarece trebuiau profesori români pentru corectare, cu toate că nici în limba engleză nu eram avantajat, am cerut răgaz să mă gândesc, deoarece nu aveam suma necesară, de fapt nu aveam nici un ban pe mână acolo.

- Jane, e groasă, trag ca un nebun, să terminăm, dar tot nu ne încadrăm să dau bacul la noi.

- Cum aşa?

- Aici cică ne costă în limba română.

- Asta întrece orice măsură, nu-i de Stat, Şcoala?

- Ba da!

- Mă duc eu pe la ei, lasă pe mine, cu atâta tehnologie în jur, nu le este ruşine!

- Treaba ta, dar grăbeşte-te, avem de lucru, Jane!

- Bine, bine!

   Următoarea zi, Jan era la Şcoală, certându-se cu toţi pe acolo, spunându-le că s-a inventat Google, de foarte mulţi ani, ceea ce înseamnă că ar putea să-mi citească lucrarea în ce limbă doreşte domniile lor, dar nu a plecat de acolo decât cu un răspuns evaziv spunându-i să mai treacă pe la ei. Bineînţeles că în câteva zile s-a înfiinţat la ei din nou, la insistenţele mele desigur, dându-i-se acordul sau dându-mi acordul, să-mi fac lucrarea în limba pe care vroiam să mi-o aleg, având în vedere că pe adeverinţă scria că am terminat la Paris.

- Dacă nu iei Bacul, te omor cu mâna mea! Câţi nervi mi-am consumat cu… sunt la fel de… ca profesorii români, puteai să le pui capră pe babele alea, cred că o rezolvai mai uşor ca mine.

- Jane, îţi mulţumesc! Acum nu mai rămâne, decât să-mi dai timp pentru învăţat.

- Cred că este o glumă proastă, dacă munceai la Carmangerie, cum făceai?!

- Ai… Jane… acolo... nu munceam zi lumină…

- Ei nu, te bat golanule! Nopţile sunt ale tale, să nu-mi baţi oraşul acesta, nenorocitule!

- Bine Jane, aşa o să fac, nu mai zbiera, că te aude Gianina!

- Ce-ai de gând cu fata?

- Treaba mea!

- Dă-mi-o mie, şi-ţi plătesc cinzeci la sută partea ta.

- De ce?

- Am văzut nişte localnici, cu bani grei, pe care aş vrea să-i uşurez.

- Cu banii ăştia îţi poţi cumpăra o asiatică şi-ţi mai rămâne şi de-o îngheţată.

- Râzi de mine, Alistar! Asiaticele sunt mezelic, manechinul acesta de fată, rupe tot!

- Nu o dau. O să-i iau partea, o investesc, astfel poate câştigă şi ea de un biberon, dacă o duce capul.

- Ha, ha, ha! Eu cred că eşti dus cu capul, fata asta cheltuieşte o cabană de-asta de vrem noi să o facem Hotel, pe săptămână.

- Ea spunea că pe zi, dar mă rog.

- Nenorocita! Mi-am luat mare ţeapă, când ţi-am dat-o!

- Asta e!

- Ce faci cu fata? Zi!

- O păstrez doar pentru mine.

- Ha, ha, ha! Vreau să o văd şi p-asta, nu mai că fi atent, eu n-o să trăiesc… iar un copil costă!

- Când o să mori, voi avea cotă parte, crede-mă n-o să fie mică, nevastă-ta o să vină lejer după tine, iar totul împărţit la trei, inclusiv Hotelurile astea, eu mă mulţumesc cu cel de la ocean.

- Eşti un mare nenorocit!

- Tu ai zis că vrei să dai colţul, eu îmi doresc să trăieşti, să-ţi vezi fata la Şcolile Parisului, sper că nu aceleaşi pe care le-a făcut mă-sa.

- Gianina… a fost un drac, eu o trimiteam la Şcoală, iar ea stătea în genunchi toată ziua, crezi că mi-a fost uşor!

- Nu ştiu cum ţi-a fost, că doar ai câştigat-o la poker, Jane! Iar jigodia de Broască, cât zice el că ţine la ea, că a fost nu ştiu ce tutore, cred că ar plăti toate datoriile la joc cu ea.

- Fata asta e aur, golanule!

- Nu contează! Este a mea! Dacă o prind că se prostituează, o dau la peşti, oricare ar fi ei, aici sau la Paris.

- Bine. Ai grijă de ea, Alistar.

- Da, tăticule.

- Să şti că te-am încercat, dacă fata se lasă, aşa cum spui tu, am un gând cu tine, Alistar.

- Iarăşi o cacealma de-a ta!

- Nu, cred că am să-ţi dau hotelul de la ocean, s-aveţi ce mânca, dar numai cu condiţia să trăiţi creştineşte.

- Jenele, ce cuvânt mare a putut să-ţi iasă din gura ta spurcată!

- Ai să vezi! Dacă vă cuminţiţi, iar totul merge bine cel puţin trei ani, să-mi ceri Hotelul.

- Asta dacă nu dai colţul!

- Puşchea pe limbă! A, să nu uiţi de Şcoală, să-ţi alegi limba! Nu trebuie decât să completezi un formular.

- Vezi, că poţi să fi om!

- La muncă! Haimanalelor!

   Cine n-ar fi invidios pe mine, Liceul l-am terminat la Paris, iar Bacul l-am luat în Australia, nu urma decât să-i fac zilele amare lui Jan, să mă ţină la Facultate, deşi eram cam bătrân după opinia lui, însă pentru asta trebuia să ajungem acasă sau la Paris, da cine avea bani să plătească o Facultate la Paris. Gianina, spre surprinderea mea, chiar era invidioasă pe mine, ceea ce-mi plăcea, pentru că am reuşit să-mi termin Liceul, spunându-mi în una din seri.

- Auzi Alistar, mă gândesc să-mi completez şi eu Liceul.

- Păi nu l-ai terminat, parcă aşa-mi spunea Jan, odată?

- El aşa crede, dar am luat toate Liceele la rând din Paris, inclusiv suburbii, la mână, până ce nu a mai fost nici unul care să mă primească, făceam numai belele pe vremea aceea.

- Mai zici de ce nu vreau…

- Ce zici acolo?

- Nimic, unde ai rămas?

- Cred că am început clasa a XI-a, da, primul semestru, chiar l-am terminat.

- Nu cred că se pune, o să trebuiască să-l reiei.

- Am adeverinţă, copie după foaie matricolă.

- Ai întrerupt anul pentru o problemă?

- Nu, m-au dat afară.

- Înseamnă că doar în ţară îl poţi termina sau aici, pentru că…

- Ştiu, cât crezi că mai întârziem pe aici?

- Probabil, dacă rămânem în trupa asta, să terminăm pe la sfârşitul verii de aici, începutul iernii de acasă.

- Aşa mult?

- Suntem puţini, hotelul sau ce a fost el înainte, are peste două sute de camere, iar noi nici n-am terminat structura de rezistenţă, nu mai zic de pus la punct toate cele, cred că am estimat puţin până la…

- În cazul acesta mă voi înscrie aici, văd eu.

- Nu zici rău, numai să te ţii de carte, şti tu!

- Dacă mă grăbesc, prind să termin clasa a XII-a, după, văd eu.

- Da, este o idee bună să încerci.

- Chiar acum o să vorbesc cu…

- Nu, mai întâi mergem la Şcoală, vedem dacă te primesc, iar după…

- Ai dreptate! Ar fi ceva… să termin Liceul, la capătul pământului.

- Bine, du-te atunci.

   Se pare că Jan, le-a trezit capul celor de la Şcoală, căci nu a fost nevoie decât să completeze un formular, specificând unde a fost ultima oară la Şcoală, urmând să fie anunţată dacă este posibil să completeze cum spunea ea, clasa a XI-a.

- Se poate să-mi luaţi hotelul mult mai devreme decât am anticipat. Să nu vă fie de deochi, dar a venit un plic, prin care Gianina, este invitată, să termine clasa a XI-a aici.

- O, ce frumos?

- Ce, ce… ce-i frumos, golanule?

- Ce-ai păţit Jenele! Sperai să rămână proastă, mă prindeai într-un moment de depresie…

- Taci! Te bat, Alistar! Cine o să muncească în orele pe care le petrece la Şcoală?

- Broască, tot se laudă că-i tutore!

- El munceşte pentru el!

- O să muncim împreună. La ce oră terminăm lucrul acum?

- La şapte seara.

- Foarte bine, cursurile ţin cinci ore aici, vom continua să muncim împreună până la ora zece seara, în felul acesta ai de câştigat o oră.

- Cine o să-mi plătească energia pentru iluminat?

- Păi… muncim o oră în plus Jane, ia-ţi-o p-asta!

- Am să vă controlez, lepădăturilor!

- Oricum, aici este destul de lumină…

- Accept, taci!

- Foarte bine.

- Numai să văd eu, cât rezistă ea, afară din casă! Parcă văd că-ţi dau Hotelul pe ea.

- Hotelul mi-l dai oricum, tăticuţule!

- Da, numai că aşa, îl iau înapoi într-o lună, Alistar.

- Ai dreptate! Însă după cum ţi-am mai spus, am să o dau la peşti, asta doar pentru că nu sunt crocodili, rechini şi alte specii dintr-astea, la Paris.

- Eşti nebun!

- Este proprietatea mea!

- Ho, gata! Am înţeles! Spor la treabă, leprelor!

- Mulţumim! Sper că tanti Susy, ştie unde să-mi verse banii!

- Nenorocitule!

   Într-adevăr Gianina, începu cursurile, inclusiv de limba engleză, cum făcusem şi eu la Paris, pentru a-mi îmbunătăţi limba în care învăţam, dar pe acestea nu le calculasem, speram să nu ne prindă Jan, descoperiţi. În una din zile, pe când Gianina era la Şcoală, Broască îmi rămânea el partener, pentru muncile în doi, până atunci Broască făcuse munci care necesita doar o persoană, adică demola acolo unde indicam eu.

- Alistar, tocmai vroiam să te întreb, dacă fata greşeşte, pentru că este omeneşte să greşim, ce se întâmplă cu ea?

- Întrebi că-ţi este milă de ea sau de tine? Auzi nenorocitule, ţie nici bucăţi din ea nu-ţi dau, chit că o păstrez în frigider, până vine vara ca lumea, să mi-o ia rechinii!

- Da, ce ţi-am făcut Alistar? Eu mă gândeam să-ţi dau tot venitul meu de aici pe ea, iar tu…

- Mă prăpăditule, ce venit? Tu eşti deja dator, jumătate din câştig la localnici, le-ai tocit mesele de joc, bucură-te că nu te spun lui Jan!

- Tot aşa te pot spune şi eu, inclusiv lui Gianina, că…

- Bă… Broască, una e să scoţi junghiul dintr-o femeie, să-i iei paralele din buzunar pentru asta, ceea ce Jan, ştie deja, iar de Gianina, nu-mi pasă, dacă vrea să facă înot pe timpul verii în larg, n-are decât!

- Eşti, eşti, o… javră!

- Broască, pune mâna la treabă şi lasă vrăjeala! Fata este a mea, dacă nu mi-o dădea, acum stătea cu hotelurile varză, n-avea bani să le facă cu Firmă, eşti de acord cu mine?

- Cu fata făcea altele noi, habar n-ai tu! O aşa frumuseţe, costă o avere la Paris.

- Tocmai de aceea, când m-oi afişa cu ea în ţară, unde n-o cunoaşte nimeni, mai ales în zona mea, nu zic că n-aş merita o asemenea fată, dar Gianina, un fotomodel ca ea, sigur o să scrântească multe gâturi în urbea mea.

- Mie-mi spui! Numai să te asculte!

- Auzi Broască, poate vorbesc prea mult, dar spune-mi, fetele lui Jan, mai greşesc?

- Păi ele erau la peşte Alistar, n-are nici o legătură, dacă ar fi avut bani suficienţi le-ar fi răscumpărat, dar aşa…

- Le-a rezolvat un prost ca mine! Spune-mi cinstit acum, ştiu că tu te-nvârţi printre peştii din Paris, ai cotă parte nenorocitule, câte femei care au plecat de la peşte, au rezistat să nu se întoarcă la treabă?

- Foarte puţine, nu cunosc nici pe degetele de la o mână astfel de persoane, vorba aia, dacă nici eu n-am cunoscut femei şi peşti, cine altul!

- Deci, vezi!

- Da, însă nu e timpul trecut.

- De cine vorbeşti, de Gianina, că-ţi crăp capul!

- Nu, de soţia şi fata lui Jan.

- Ele ştiu un singur lucru, de Jan, poate scapă, poate este prea bătrân, poate…

- Doar nu…

- Tu şti că… dacă am comandă… rezolv toate ciutele.

- Păi… ţi-a lăsat asta Jan, să le spui?

- Orice metodă, să nu se mai întoarcă!

- Doar nu ţi le-a vândut şi p-astea?!

- Sunt ca şi cumpărate, Broască!

- Înţeleg, eu în locul tău, le-aş da de treabă!

- Eşti nebun! N-ai înţeles nimic! Treci la treabă!

- Ce tot vorbiţi atâta mă?! S-aude din drum!

- Da mâna ne merge Jenele!

- Ce zice ăsta micu'?

- Jane! Am hotărât, eu zic să mai pui şi tu, să ne luăm fata înapoi.

- Poate vi s-a urât cu binele, şarlatanilor!

- Taci copile! Să-l ascultăm! Broască, nu te opri din muncă, că ţi-o iei!

- Ziceam să…

- Bă nenorocitule, norocul tău şti care este Broască, tanti Susy, numai ea poate renunţa la tot venitul ei, pentru că pe ea nu o interesează banii, nu are pe nimeni, să-ţi poată plăti datoriile pe care le ai tu la joc, dacă tu crezi că te ajut în detrimentul celorlalţi, cum am făcut-o în alte ţări, rămânând dator copilului acesta, te înşeli, de data asta, rămâi aici, munceşti la hotelurile astea, până-ţi plăteşti datoriile.

- Ce să le fac Jenele, copilul acesta le dă de gata?

- Întreţinere, ai să alergi ca tanti Susy, printre ele, ca titirezul Broască!

- Lasă Jane! Acolo o sută, două, n-o fi foc, ne scoatem noi!

- De data asta nu! Alistar, mi-a arătat şi celălalt obraz, ajutându-mă cu toate că eu sunt dator o căruţă de bani la el.

- Tăticuţule, ai rezolvat cu maşina?

- Încă nu.

- Atunci îmi dai hotelul acela de şaisprezece camere pe ea, ţi-l iau ieftin, oricum cu ce mai ai să-mi dai pe Paris, rămânem chit.

- Am vorbit deja, maşina este pe drum, cică n-ai semnat bine actele cu avocatul meu.

- Acum suntem în era electronică Jane, să trimită fax lui tanti Susy, le semnez, apoi…

- Se rezolvă, săptămâna viitoare să vorbeşti cu ai tăi.

- Bine, Jane!

- Vezi Broască, de ce te-aş ierta?

- Pentru că suntem parteneri de-o viaţă, Jane.

- De-o viaţă sunt partener cu toţi de aici, inclusiv cu Gianina, pe care am necinstit-o de la doisprezece ani, lucru care niciodată n-o să-mi iasă din cap.

- Jane, un bot nu se pune, mai ales că erai foarte beat.

- Aveam şi eu o fată ca ea acasă, de ce nu i-am dat bot, Broască?

- I-ai făcut o fetiţă Jane!

- Oricine face copii, mai ales la Paris, iar dacă stau bine să mă gândesc, este mai îndreptăţit Alistar, să fie tată, doar noi doi am lucrat acolo, după tine nenorocitule, da trecuse mult timp.

- Cum Jane, fata nu a…

- Nu Broască! Orice om mai are scăpări, dar acolo este curată.

- Ştiu Alistar, dar…

- Nici un dar, merită să o iertăm, este un om frumos, face eforturi, de atâta timp nu a pus mâna pe o sculă…

- Nici gura!

- Dă-mi ciocanul Broască, taci!

- Aşa că pe ultima sută de metri, merită să-i arătăm lui Dumnezeu, cu toate că nu ne iartă pentru grelele păcate pe care le-am făcut, că ne putem îndrepta şi noi, nu numai Gianina.

- Să fie ca voi! Jane, ce ţi-a făcut ăsta micu'!

- Broască! Fata n-o vedeţi, cum o fi, o păstrez pentru mine, iar dacă nu i-a fost de-ajuns ce a păţit cu voi, să calce p-alături!

- Broască! Eu zic să te duci serile cu ăsta micu', mai dai o limbă în urma lui şi-ţi mai scoţi din datorii!

- O şti şi p-asta!

- Nu sunt eu tăticu’ vostru! Alistar! Vreau să-mi staţi până la unsprezece noaptea, limba engleză, mai ales cea de origine anglicană, nu-i uşoară copile.

- Păi nu are decât o oră Jane, ţi-o făceam oricum în plus, omule!

- Da, drumul!

- Am înţeles Jane, aşa o să facem.

- Şcoală vă trebuie, sacrificaţi-vă!

- Alistar, pot să stau şi eu contra cost…

- Broască, ai mare noroc că ai carnea aţoasă, te mestecă greu rechinii!

- Mai bine ia-l la babele alea de le păcăleşti, poate, poate…

- Ha, ha, ha! N-are cu ce Jane!

- Ce faci Jane, îmi ţii bărbatul din treabă!

- Nu fata mea, le povesteam cât de mândru sunt de voi, sper că nu mă faci să-mi schimb impresia.

- Nu, niciodată.

- Vedeţi Alistar, Gianina! La unsprezece noaptea îmi terminaţi treaba, putorilor!

- Da tăticuţule! Săptămâna care vine sun după maşină, dacă nu-i acasă, îmi dai cel mai mic Hotel, ieşi în câştig, Jane!

- Stai liniştit.

- Ha, ha, ha! Alistar, dacă vrei să ţi-l administrez, poţi începe să mă plăteşti!

- Nu ţi l-aş da pe mână, nici mort Broască, în trei zile, l-ai da la păcănele!

- Ha, ha, ha! Am râs cu toţii!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor