Am mijit ochii trupului în lumea asta
când prima rază a reușit să-mi zgârie retina.
Ochii sufletului i-am deschis mult mai târziu...
Luam, la început de viață, totul de bun
deoarece nu vedeam nuanța dulceagă a pervertirii.
Cu cât am înaintat pe cărarea plină de spinii trăirii,
aceștia mi-au intrat tot mai adânc în carne.
Lumea nu e doar lapte și miere.
Ne îmbulzim să ne-o facem unii altora cât mai amară.
De ce să aibă alții ce noi nu putem obține?
Hai să-i bârfim un pic, că poate vom avea un dram din slava lor!
Căutăm mărirea călcând pe destine
și nu avem nici o remușcare.
Suntem prinși într-un dans haotic
din care nu ieșim decât atunci când lumea se satură de noi
și ne trimite dincolo fără avuții și fără slavă deșartă.

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Septembrie 28, 2019 la 8:52pm

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru trecere!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Septembrie 25, 2019 la 5:13am

Draga Aurora Luchian, multumesc pentru popas si comentariu!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Septembrie 25, 2019 la 4:20am

FELICITĂRI!

Cu bucuria trecerii, Aurora

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor