palmele bunicii miroseau a rugăciune 
a vanilie şi muşeţel 
camera se mula perfect pe singurătatea ei 
din când în când cobora Dumnezeu din grindă 
şi lumânarea de ceară pâlpâia blând 
stăteau de poveşti până târziu 
când unul din ei adormea 
într-o seară singurătatea nu a mai cuprins-o 
camera se strâmtase prea mult 
şi a decis să-i întoarcă vizita 
a lăsat lumânarea aprinsă 
în palmele mele 
şi mirosea a moarte peste tot 

Vizualizări: 112

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Martie 4, 2013 la 9:11pm

Menelas CAPLOIU, multumesc pentru popas!

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Martie 4, 2013 la 4:21pm

Copiii-s vi,prin ,,udare",au caldura

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Februarie 2, 2013 la 1:04pm

multumesc Maria!

Comentariu publicat de Maria Rosca pe Februarie 2, 2013 la 12:23pm

ah , singuratatea asta ...

emotionante versuri 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor