Lumina lumii

[Ioan Grigoraș]

- Nici mie nu-mi plac multe, dar încerc

Să nu confund speranța cu refuzul,

Iar dacă uneori mă-nvârt în cerc

Privesc spre cer, mi-ascut pe zări auzul

 

Și vreau să simt intens, de-aceea risc

Să ard până la capătul voinței,

Nu-mi poate sta în cale niciun pisc

Oricât de 'nalt de teama suferinței

 

Că pot să pierd. Ce e să fie-al meu

Mă va găsi mereu și mă voi naște

De mii de ori să-i cer lui Dumnezeu

Să-ți fiu cândva o candelă de Paște.

 

- În tine am găsit tot ce-am visat,

Speranța ce-o aduce răsăritul,

Prin câte vieți și lumi m-am perindat

Ai fost poemul meu și infinitul.

 

Intensitatea focului nestins

Mi-ai strecurat-o-n suflet să mă țină

În noapte treaz, de-aceea m-am deprins

Cu veșnicii născute din lumină.

 

Când am pierdut ceva, mi-am zis c-a fost

A sorții-ntortocheată nebunie

Pentru-a găsi un drum ce pe de rost

L-am cunoscut mereu, spre poezie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș