Cândva, când s-a născut Universul meu,

Mi s-a picurat în suflet lumină.

Am deschis larg fereastra sufletului

Şi-am daruit lumină la rândul meu

întunericului din afara mea.

Întunericul s-a topit şi-o lume nouă

mi s-a dezvăluit.

O lume neînchipuit de frumoasă.

Eu îi dăruisem lumină ei,

Iar ea îmi dăruise fericire.

Dar mie cine mi-a picurat

în suflet lumină?

Şi sufletul meu prin ce minune

a fost zămislit?

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor