Gândurile-mi albe şi sidefii,

Tremură timide în faţa ta.

Ca să te atingă fără ştirea ta,

Se preschimbă într-o aureolă

Ce-ţi înconjoară fruntea.

Şi fără să ştii…devii nemuritor. (1987)

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 18, 2008 la 6:28pm
mi se pare metafizic sa pui o poezie pe eter , care sta atarnata intre cer si crepuscul.. din 1987 ? deja jumate nemurire..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor