Zbor tremurător, înălţător o clipă

Ce se stinge neaşteptat

Într-o coborâre bruscă.

Şi renaşte ca o flacără verde..

Lumină cerească coborâtă

Nu se ştie cum,

Pe un pământ prea pământ….

Te privesc cu mirare,

O, mică libelulă

Cum zbori nelimitat,

Înfiorată în dansul tău efemer.

Te privesc cum încerci să stăpâneşti

Timpul, neputincioasă şi goală

De orice sentiment pământesc.

Eşti un vis, eşti lumină înaltă

Ce se rupe în frânturi multicolore,

Dăruindu-şi sublimul unui întreg Univers. (7 martie 1989)

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor