Suflet cuprins fără milă de ghearele ucigaşe ale neîncrederii.

Negre şi lungi pătrund fără milă în adâncul limpezimii din mine, tulburându-mi-o.

Lupt cu timpul care se zbate

în chip de lacrimă,

Risipindu-mă fără să ştiu,

unde şi cum.

Când?

Întrebare perfidă, ale cărei răspunsuri sunt atât de imprevizibile.

Instatornică chemare de dincolo de lume,

de înţeles.

Când din sufletul meu cuprins de focuri nimicitoare, sortit să devină cenuşă,

Va renaşte speranţa, ce va zbura în chip de fluture alb,

Aşteptând răsăritul soarelui?

Şi-n acea clipă minunilor să se poată contopi cu trandafirul roşu,

Ce-şi va deschide petalele pentru a primi binecuvântarea albei creaturi. (1 aprilie 1989)

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor