Luna Albastră

 

 

  Stai în a mea lume și nu te ascunde până ce luna cade în lacul de vise și se sparge-n tulburi simțăminte 

  uite cerul își plimbă galaxiile  iar tu prin păr privirile ,lasă gura să umezească rodia s-o-ntregească

  chintesența preludiului iată atins-am buzele-ți carmine respirația îndată sacadându-se pe un gând fierbinte

 

  Credeai că voi murii din pelinul guriței tale vii ,nu te necăjii sunt un nebun doar ști,

  preaînaltă și domnească în strălucirea ei cerească luna se făcu albastră 

  iar spectrele din umbră se mai miră de-a erosului partitură..

 

  Așa ușori, înceți și goi pașii tăi ei poartă alură,

  goală ești în plină lună inzecind a ei lamură iar eu ma pierd în nuda ta cunună...  

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor