Iosif al Rahilei şi a lui Iacob

visase că snopii lui stăteau drepţi,

iar ai fraţilor se aplecau spre ai lui.

Luna, soarele şi unsprezece stele

se făcea, că se închinau în faţa lui Iosif,

De atunci fraţii îl învidiau

şi hotărârea de a-l omorî veni repede.

Doamne, cum să-l arunce în puţ

şi să spună curajoşi că l-a mâncat fiara sălbatică?

Şi l-au aruncat...

...l-au scos şi... vândut pe treizeci de arginţi

negustorilor lacomi de chilipiruri...

şi părinţilor au arătat haina  ruptă a lui Iosif

şi plină de sângele iedului.

Fântâna fără apă era mormântul morţii,

Tu, Iosif eşti preînchipuirea lui Hristos!

Te-au vândut fraţii, pe El, Iuda,

Iosif, tu le-ai dat hrană pe timpuri de uscăciune

Şi toate fără bani.

Ai fost pâine şi vin şi Cartea nu mai spune de altă foamete.

Înseamnă că Trupul lui Hristos le-a fost de saţ.

E ziua ta, azi,

Tu,

,, El Domnul adaugă”!

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor