Corespondenta din Franta

 

Articolul integral cu documente (Lunel%20%28Thomas%20CSINTA%29.pdf%5B1%5D%20Anexa.%20Solicitare%20de%20Revizuire%20a%20condamnarii%20...)

Lunel (Departamentul Hérault, Regiunea Languedoc-Roussillon, com. urbana cca 50.000 de locuitori), un orasel aparent linistit („sans histoire”!), in sudul Frantei (cu o importanta traditie criminala in banda organizata, a se vedea si articolele autorului pe aceasta tema: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/01/laffaire-pierre-miche...; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/06/affaire-spaggiari.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/laffaire-du-bar-du-te...), va intra in curand (aproape sigur!) in istoria criminalitatii franceze, ca un oras-martor al unui eveniment care se inscrie in lungul sir al celor mai mari (grave!) erori judiciare franceze!

 


In ziua de 21 decembrie 1997, un dealer tanar, Abdelaziz Jilal (cunoscut si sub numele de „Azouz”), este asasinat pe un drum (poteca) de tara la o iesire din oras, cu 108 lovituri de cutit!
Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri, si ei doi tineri pe atunci, tot de origine magrebina (marocani), sunt imediat suspectati, avand in vedere faptul ca, cu cateva zile in urma acestia i-au livrat lui Azouz 5 kg de canabis.
In ciuda faptului ca nu existau probe materiale incriminatoare fiabile contra lor, precum si ca ei au negat orice implicare a lor in acest asasinat, la putin timp de la eveniment, ei sunt arestati, incarcerati si condamnati in 2003, in prima instanta, fiecare, la 20 de ani de recluziune criminala (pedeapsa confirmata si in apel in 2004!), iar astazi isi executa pedepsele lor in libertate conditionata (sub control judiciar, dupa eliberarea lor din inchisoare) la aproape 1.000 de km departare, unul de celalalt.

PREAMBUL

Aceasi Curte de Revizuire a Condamnarilor Penale, care, conform CPP francez (art.622, alin.4) pe 21 aprilie 2001 anuleaza pedeapsa cu inchisoarea pe viata a lui Patrick Dils, pronuntata de catre Juriul Popular (pentru minori) Moselle (pe 27 ianuarie 1989), iar pe 24 aprilie 2002 (intr-un al treilea proces!) il achita pe acesta, dupa 16 ani de detentie (a se vedea si: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-dils.html), care pe 20 noiembrie 2002 refuza revizuirea procesului marocanului—gradinar Omar Raddad (a se vedea si: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/03/affaire-ommar-raddad....), care dupa refuzul a 14 cereri de revizuire al Procesului Seznec (facute de catre Denis Le Her-Seznec), in sfarsit, a acceptat pe 11 aprilie 2005 redeschiderea Dosarului, pentru ca Sectiunea Criminala a Curtii de Casatie, statuand ca o Curte de Revizuire sa examineze dosarul lui Joseph-Marie-Guillaume Seznec pe 5 octombrie 2006, pentru ca pe 14 decembrie sa refuze anularea condamnarii lui, estimand ca nu exista element „nou” in dosar (a se vedea si articolul autorului cu detalii legat de acest subiect: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...), a fost sesizata in dosarul criminal al lui Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri.
Aceasi Curte de Revizuire a Condamnarilor Penale (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tema : „Revizuirea proceselor in Procedura Juridica Penala” si „Scrisoare deschisa D-lui François Hollande, candidat la Alegerile Prezidentiale din mai 2012”: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art..., http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...) care la propunerea Avocatului General Claude Mathon, la cererea Parchetului General a solicitat joi, pe 17 martie 2011, anularea procesului lui Deny Leprince (din 16 decembrie 1997) in care acesta, acuzat de catre sotia sa Martine si fiica lor Célia, a fost condamnat la recluziune criminala pe viata (cu 22 de ani de perioada de siguranta) pentru o cvadrupla crima comisia cu o rara cruzime la Thorigné sur-Dué (Regiunea Pays de la Loire, Departamentul Sarthe, Franta), pe 4 septembrie 1994, a admis la propunerea Comisiei de Revizuire, posibila nevinovatie a lui Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri!
Aceasi Curte de Revizuire a Condamnarilor Penale, care l-a eliberat pe Dany Leprince, pe 8 iulie 2010, pentru organizarea unui nou proces, pentru ca ulterior sa-l reincarcereze pe 6 aprilie 2011, sub pretextul ca „elementele” prezentate de catre avocatii acestuia nu ar fi fost „noi” (A se vedea si articolele autorului prvind acest eveniment, cu detalii inedite si dezvaluiri: „Macelarul din Sarthe” si „Drama unui nevinovat condamnat la inchisoare: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...) sau care a recunscut oficial, dupa 35 de ani, faptul ca Roland Agret, Presedintele Asociatiei ”Action Justice” (care lupta pentru combaterea injustitiei in Franta, precum si contra erorilor judiciare franceze!), este o victima a unei grave erori judiciare (a se vedea si articolul autorului: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...), urmeaza sa statueze si in privinta revizuirii proceselor celor doi condamnati magrebini, in 2003: Abdelkader Azzimani et Abderrahim El-Jabri.

 

Cronologic, luni, pe 9 iulie 2012, Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, a acceptat la cererea Parchetului General sa sesizeze Curtea de Revizuire, pentru a anula sentinta pronuntata contra celor doi condamnati in 2003, avand in vedere faptul ca in 2011 arestarea lui Michel Boulma, (un muncitor necalificat in varsta de 30 de ani din Saint-Laurent-d'Aigouze), precum si a lui Bouziane Helaili (Director al centrului de agrement „Léo Lagrange” din Lunel in varsta de 32 de ani, tatal a doi copii), ai caror ADN corespunde cu cele prelevate (recuperate) de la locul crimei, îi disculpa pe cei doi condamnati, Azzimani si El Jabri.
Dupa 11 ani si sapte luni de detentie petrecuti in sapte centre penitenciare diferite, Azzimami, in varsta de 47 de ani, pe 12 ianuarie 2009 a obtinut eliberarea conditionata din Inchisoarea Muret (Toulouse), sub control judiciar (dupa efectuarea primei jumatati din pedeapsa in detentie!), ceea ce i-a permis revenirea in sanul familiei (fiind tatal a patru copii) si reinsertiunea lui in societate, cu toate ca el se considera „distrus” si marcat pe viata de acel eveniment din decembrie 1997 care l-a „mutilat” sufleteste pe nedrept.
Dupa eliberarea lui din inchisoare el isi reia activitatea sa lucrativa de mecanic auto si il cunoaste pe Avy Nakache, din intamplare, intr-o cafenea, responsabilul Sinagogai din Lunel, care il ajuta creeand un grup de sprijin in favoarea nevinovatiei lui.

 


Pentru celalalt, El Jabri (fost incarcerat la Inchisoarea Le Pontet, la Avignon, Departamentu Vauclause, sudul Frantei) in varsta de 46 de ani, al carui tata a murit in Maroc in timpul detentiei sale, achitarea nu ar avea decat o valoare simbolica, pentru ca dupa eliberarea sa conditionata din 26 aprilie 2011 (in aceleasi conditii ca si Azzimani!), el a inteles ca singurul drept pe care il are este :”sa munceasca si sa taca”, daca tine la libertatea lui, fara sa se intoarca in Departamentul Hérault unde a trait de la varsta de 20 de ani, cu atat mai mult cu cat, fiind marocan (nenaturalizat in Franta, ca prietenul sau!), el este in asteptarea prelungirii titlului sau de sejur (de sedere!), o situatie neplacuta pentru ca acest lucru depinde in mare masura de catre angajatorii sai.
Ori, el traieste la mama sa in Ostricourt (Departamentul Nord), ultimul sau contract de munca s-a terminat in luna mai, iar tatal sau a murit in timpul incarcerarii lui, de „inima rea”!
El nu se poate nici casatori, nici sa inceapa o viata noua, pentru ca in orice moment (ca si in cazul lui Leprince!), Curtea de Revizuire a Condamnarilor Penale poate decide reincarcerarea lui pana la data fixarii unui nou proces.
Cu toate ca fratele sau, a infiintat o firma numai cu scopul ca el sa-i poata furniza un loc de munca lui Abderrahim, acesta, datorita unei exeme „patologice” care îi roade (distruge) mainile, dupa iesirea din inchisoare, nu mai poate lucra! (A se vedea si articolele autorului consacrate modului de executare a pedepselor private de libertate in lume, inclusiv, inchisoarea pe viata, in general si, in particular, in Franta: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...).

 


In total, din 1945, de cand a fost instaurata legea privind revizuirea proceselor in PJP (Procedura Juridica Penala), ea a fost aplicata numai in sase dosare: Jean Deshays (1955), Jean-Marie Deveaux (1969), Guy Mauvillain si Roland Agret (1985), Rida Daalouche (1999), Patrick Dils (2002), si in alte doua dosare recente, pe 13 aprilie 2010 : Loïc Sécher (rejudecat si achitat pe 24 iunie 2011) si Marc Machain (care urmeaza sa fie rejudecat in decembrie 2012).

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Pe 22 decembrie 1997, in jurul orei 07h15, un instructor auto descopera un corp neinsufletit (insangerat, cu nenumarate plagi deschise datorate unor multiple lovituri cu cutit!) si fara incaltari (deplasat pe o distanta de 210-220m) pe un drum de tara la o iesire din Lunel.
Masina personala a victimei, un R25 (Renault) bej (plina cu pete si chiar chiaguri mari de sange), este descoperita in parking-ul unui cartier invecinat, la Lunel-Viel.
Conform autopsiei efectuate la IML Montpellier, corpul (nu numai abdomenul sau toracele, dar si fata, bratele, mainile si picioarele) prezenta 108 lovituri cu cutit, provocate cu doua arme (albe) diferite si era cadavrul lui Abdelaziz Jhilal, (numit "Azouz"), un tanar francez in varsta de 22 de ani, casatorit, de origine marocana, aparent „sans histoire” (necunoscut ca delincvent!) in sanul comunitatii magrebine, destul de importanta la Lunel, a carei comunitate urbana contine inca 11 localitati gen „cartiere” (Lunel-Viel, Boisseron, Marsillargues, Saint Christol, Saint Just, Saint Nazare de Pézan, Saint Sériès, Saturargues, Saussines, Vérargues si Villetelle).
Ancheta lansata de catre Brigada de Jandarmerie din Montpellier pune in evidenta faptul ca Azouz era un dealer de canabis si avea „obiceiul” sa-si escrocheze clientii, ceea ce dirijeaza investigatiile pe pista regleraii conturilor pe piata traficului de stupefiante, cu atat mai mult, cu cat Lunel este „centrul” unei retele de trafic (franco-marocan) de stupefiante (hasish, canabis, etc.), prin care sute de kg de droguri sunt introduse in Franta, din Spania.
La putin timp de la eveniment, „indicurile” anchetatorilor conduc la alti doi marocani Abderrahim (Brahim) El Jabri, pe atunci in varsta de 33 de ani (cunoscut si sub numele de „Strangulatorul”, fara nicio legatura cu vreo activitate agresiva a acestuia!) si Albdelkader Azzimani, in varsta de 31 de ani (cunoscut si sub numele de „Raï”, pentru talentul sau de cantaret), amandoi cunoscuti de catre Politie ca „grosisti” de canabis si furnizorii victimei, Azouz, care ar fi datorat acestora din urma suma de 45.000FRF (cca 7.000 de euro).
Pusi sub „supraveghere” (foarte discret!), autoritatile politienesti si judiciare considerand ca exista probe materiale „suficiente” pentru a-i inculpa pentru asasinarea lui Azouz, pe 20 aprilie 1998 îi aresteaza pe El Jabri si Azzimani, iar in sediul Brigazii de Jandarmerie din Lunel, fiind supusi unui interogatoriu (mai mult sau mai putin ortodox!), ei recunosc ca au furnizat lui Azouz, 5 kg de shit cu cateva ore inainte de asasinarea acestuia!
Au mentionat (adaugat!) insa si faptul ca el avea intalnire cu niste „clienti”, dupa care urma sa le plateasca cei 7.000 de euro, cu care le era dator!
Din pacate, un martor ocular, Errol Fargier, in varsta de 60 de ani (un „cow-boy” camarghez, considerat alcoolic, din Camargue, regiune naturala a Frantei din zona Mediteraniana, nu departe de locul dramei) datorita unei confuzii îi indica (cu ocazia unei confruntari la sediul Jandarmeriei, in care erau numai ei ca magrebini tineri printre „figuranti”!) pe cei doi, Azzimani si El Jabri, ca participanti la o altercatie intre „4 sau 5 (?)” persoane intr-un vehicul (aflat in circulatie!), in care Azouz fi fost ucis si la care el ar fi asistat.
Numai ca acesta, ar fi asistat la „scena” dupa-masa, in timp ce medicul-legist afirma ca decseul lui Azouz ar fi avut loc pe 21 decembrie, seara, in jurul orei 20h30!
In ciuda acestei incoerente (importante!), Azzimani si El Jabri sunt arestati pe 18 aprilie 1998 si inculpati pe 20 aprilie cu capetele de acuzare: „trafic de stupefiante” si „omucidere voluntara”, cu atat mai mult cu cat cei doi „ar fi trecut” si pe la locul dramei.
Astfel, dupa cinci ani de detentie (timp in care ei si-au executat deja pedepsele de sase ani pentru traficul de stupefiante!), in 2003, cei doi, compar (liber!) in fata Juriului Popular (cu Jurati) Hérault (Montpellier), pentru uciderea voluntara (cu bestialitate si cruzime!) a lui Azouz.
Derulat sub „bagheta” Avocatului general al acuzarii, Michel Legrand, reprezentand Ministerul Public, cei doi inculpati erau convinsi ca vor fi achitati (asa cum presupuneau, evident, avocatii lor: Jean-Marc Darrigade, al lui Azzimani si Luc Abratkiewicz, al lui El Jabri).
Din pacate insa, verdictul pronuntat pe 23 mai 2003 este de 20 de ani de recluziune criminala.
La putin timp dupa anuntarea sentintei, familia lui Azzimani intra in contact cu Agentia (Asociatia) de investigatii (anchete) private „Action Justice” aflata sub directia lui Roland Agret pentru efectuarea unei contraanchete al carei rezultat sa fie prezentat in fata Curtii de Apel de la Perpignan in 2004 (de catre avocatii celor doi condamnati, Darrigade si Abratkiewicz).
Prin intermediul lui, familiile celor doi intra in contact cu cunoscutul detectiv privat Roger-Marc Moreau, care lucra pentru el si care a intervenit cu eficacitate (succes) si in dosarul unui alt marocan, gradinarul Omar Raddad, condamnat in 1994 la 18 ani de revluziune criminala pentru ucidarea lui Ghislaine Marchal, in 1991 (a se vedea si articolul autorului: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/03/affaire-ommar-raddad....).
Ei s-au deplasat la locul dramei, la Lunel, iar in urma investiagiilor facute au ajuns la concluzia ca declaratiile martorilor erau contradictorii, iar cei condamnati au fost confundati cu altii care erau incarcerati in momentul crimei!
In plus, in seara zilei de 21 decembrie 1997, in jurul orei 20h30 cand a avut loc drama (dupa medicul legist care a examinat cadavrul!), ei se aflau la cca 320 m de la R25 a lui Azouz, intr-o cabina telefonica, din care incercau sa intre in contact cu el.
Iar conform celor doi experti juridici recunoscuti, profesorii Solange Troisier si Michèle Rudler, amprentele genetice ale niciunuia dintre cei doi, Azzimani si El Jabri nu au fost gasite pe imbracamintea lui Azouz si nici viceversa: adica, nicio amprenta organica provenind de la Azouz, nu a fost identificata pe hainele purtate de catre cei doi in timpul presupusului masacru pe care aceastia l-ar fi comis!
Deja aceste „elemente” ar fi fost suficiente, pentru ca sa existe cel putin o indoiala in privinta autorilor criemei: Azzimani si El Jabri!
Pentru ca era imposibil ca in timpul derularii evenimentului, avand in vedere conditiile deosebit de atroce („vitrege”) in care el s-a desfasurat, sa nu aiba loc niciun fel un schimb de amprente organice, sub nicio forma (mai mult sau mai putin evidenta!) dintre ucigasi pe de o parte si victima, pe de alta parte!
Acest rezultat al anchetei a fost transmis simultan, Directiei Afacerilor Ciminale, precum si Presedintelui Curtii de Apel din Perpignan, unde in 2004 urma sa aiba loc recursul.
Si care ar fi trebuit sa fie benefic celor doi inculpati, conform principiului „indoielii”!
In ciuda acestui raport, Curtea de Apel din Perpignan, in 2004, confirma pedepasa privata de libertate de 20 de ani, dar este interesant faptul ca nu pentru „omucidere voluntara” ci pentru „complicitate” la omucidere voluntara.


In 2009, dosarul lor este redeschis datorita unei alte contraanchete efectuate de catre Roger-Marc Moreau, in cadrul careia Fargier (martorul cheie in dosar!), a recunoscut ca s-a inselat si l-a confundat pe El Jabri cu un alt individ.
In urma depozitiei facute de catre acesta si in fata unei camere de televiziune, Fr3 (France 3), Avocatul general, Michel Legrand, in numele Parchetului General solicita o noua ancheta (suplimentara) si îi auditioneaza din nou pe cei doi condamnati (care niciun moment n-au incetat sa-si sustina nevinovatia!), in urma careia, o cerere de pe langa Curtea de Revizuire a Condamnarilor Penale este „automat” angajata in decembrie 2007, fara ca aceasta sa primeasca un aviz favorabil, pe 23 martie 2009!

Insa, in septembrie 2010, amprentele genetice (ADN) colectate (prelevate) de la locul crimei cu 13 ani in urma sunt introduse in FNEAG (Fisierul National al Amprentelor Genetice, un fisier comun Politiei Nationale si Jandarmeriei Nationale, creat prin legea Guigou pe 18 iunie 1998).
Unele dintre ele, identificate pe oglinda retrovizoare, pe portiera, precum si pe sosetele victimei, conduc la alti suspecti, arestati pe 14 martie 2011: la Michel Boulma, din Saint-Laurent-d'Aigouze, in varsta de 30 de ani, muncitor necalificat (condamnat cu putin timp in urma pentru trafic de stupefiante), care si recunoaste: „Intotdeauna am asteptat sa vina jandarmii sa ma ia la intrebari, avand in vedere faptul ca datorita unei taieturi la nivelul degetelor, sangele meu se afla pe portiera masinii lui Azouz”, respectiv, la Bouziane Helaili, in varsta de 32 de ani (tatal a doi copii), Directorul Centului de Agrement din Lunel „Léo Lagrange”, pe care acesta din urma il acuza c-ar fi fost principalul vinovat, care, culmea, se pare ca i-ar fi si ajutat pe copii lui Azzimani, in timpul detentiei acestuia, cum ei frecventau des centrul de agrement.
Necunoscut de catre autoritatile politienesti ca infractor (raufacator!), acesta recunoaste ca ar fi taiat de „5-10 (?)” ori picioarele lui Azouz cu cutitul, dar pentru loviturile mortale (de cutit), el il acuza pe complicele sau Boulma, cu care dupa uciderea lui, ar fi impartit „marfa” in mod egal, „frateste”.
Mentionam ca sotia victimei, a adus la cunostinta Judecatorului de Instructie (Magistrat responsabil cu instruirea dosarului), ca Azouz, ar fi avut o datorie de 10.000FRF (cca 1.500 de euro) la un oarecare "Bouziane" (in realitate 10.000 de euro!), dar acesta „nu a fost impresionat”, ceea ce a directionat „prost” ancheta, inca de la inceput, conform avocatului femeii, Bruno Ferri (din Nimes, Capitala Departamentului Gard, sudul Frantei).

In ceea ce priveste revizuirea procesului celor doi, amintim faptul ca Comisia de Revizuire insarcinata cu acest tip de procedura este deosebit de severa.
In 2011, din 126 de cereri ea nu a acceptat decat doua, iar in acest an, cererea inregistrata de catre Azzimani si El Jabri este singura acceptata!
Astfel, pe 18 iunie 2012, la ora 14h00, cei doi au trecut in fata Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale a Curtii de Casatie, prezidata de catre Monique Valdès-Boulouque, ceea ce reprezinta un prim pas catre „achitare” dupa 15 ani de „maraton judiciar”, iar aceasta a decis transmiterea „istorica” a acestuia, pe 2 iulie, Curtii de Revizuire a Condamnarillor Penalale.
In principiu, aceasta Curte poate decide ca:
a) In urma analizei aprofundate ale ”elementelor noi” din dosar sa considere ca ele nu sunt totusi ”noi” si ca pedeapsa primita in curs de efectuare (partial in detentie, iar din 2009 pentru Azzimani, respectiv, din 2011 pentru El Jabri, in libertate conditionata) de catre cei doi „arabi, traficanti de droguri, cupabili ideali-desi nevinovati” este justa (practic, improbabila, avand in vedere faptul ca cei doi arestati: Michel Boulma si Bouziane Helaili, ai caror amprente genetice au fost gasite pe masina lui Azouz si-au recunoscut fapta, iar Fargier, martorul-cheie a recunoscut ca s-a inselat!);
b) Sa considere ca aceste ”elemente noi” sunt suficiente ca probe materiale la dosar pentru a-l disculpa pe cei doi si sa-i achite!
Acest caz este extrem de putin probabil, pentru ca asa ceva nu s-a intamplat niciodata in istoria revizuirii proceselor penale instaurata in 1945, deci ar fi un premierat, cee ce „nu-i place” justitiei franceze;
c) Anularea procesului din 1998 si organizarea unui alt proces in fata unei noi Curti Populare (cu Jurati), dupa o noua instruire al dosarului, de catre un alt(alti) Judecator(i) de Instructie (Magistrati care instruiesc dosarele criminale) ;
In sfarsit, daca cei doi vor avea castig de cauza, ei vor sesiza Curtea de Casatie pentru „reparatii judiciare” (despagubiri materiale si morale!), avand in vedere executarea a 11 ani (Azzimani), respectiv, 13 ani de inchisoare (Brahim El Jabri), fara sa fi fost vinovati, iar achitarea lor ar fi a 8-a din 1945, din intreaga istorie a Frantei, cand a fost instaurata in jurisdictia franceza revizuirea condamnarilor penale (sau a 9-a, in cazul in care ar ea avea loc dupa cea a lui Marc Machin, in decembrie 2012 la Paris, condamnat in apel, in 2005, la 18 ani de recluziune criminala, pentru uciderea unei femei pe Podul Neully-Paris in 2001, atribuita ulterior lui David Sagno, ale carei amprente genetice au fost identificate pe imbracamintea victimei, precum si sub unghiile ei, care si-a marturist fapta si s-a si predat Politiei pe 3 martie 2008).

COMENTARIUL AUTORULUI


Acest tip de procedura de revizuire criminala, incepand din 1989, incepe sa devina din ce in ce mai frecventa in Franta, ceea ce este destul de grav, din punctul de vedere al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului.
Ultimul caz, cel mai recent (mediatizat) este cel al lui Patrick Dils, achitat (in final!) si eliberat in 2002 (http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-dils.html), dupa aproape 16 de detentie, pentru uciderea a doi copii, iar ulterior, indemnizat cu 1 Milion de €!
In cea de-a saptea revizuire criminala, Loïc Sécher, un fost muncitor agricol din Departamentul Finistère (Regiunea Loire Atlantique, vestul Frantei), in varsta de 51 de ani, a fost achitat pe 24 iunie 2011, intr-un dosar criminal in care el ar fi fost acuzat la sfarsitul anului 2000 (si gasit vinovat!) pentru violul (violarea) unei minore si condamnat in 2003, la 16 ani de recluziune criminala (din care el a executat sapte ani!), confirmat atat in apel in 2004, cat si de catre Curtea de Casatie, in 2005.
Asistat la procesul sau la Curtea de Apel (Cu Jurati) de la Paris (avand ca Presedinte Nadia Ajjanqui), de catre cei doi avocati (penalisti celebri!) ai lui, Eric Dupond-Moretti (de la Baroul din Lille, nordul Frantei) si François Canonica (de la Baroul din Geneva, Elvetia), in fata a 12 jurati, 6 experti si 15 martori, precum si al Avocatului general al acuzarii François-Louis Coste (reprezentand Ministerul Public), Loïc Sécher este achitat, pentru ca victima sa Emilie, astazi in varsta de 26 de ani, l-a disculpat (datorita mustrarilor ei profunde de constiinta!), recunoscand ca a mintit la procesul acestuia, cand a fost condamnat!
Mentionam aici ca, cu toate ca ea si-a retras acuzatiile contra lui Loïc Sécher in 2008, anularea condamnarii acestuia, de catre Curtea de Revizuire ale Condamnarilor Penale, nu are loc decat pe 13 aprilie 2010 (cand este eliberat din inchisoare), iar achitarea lui pe 24 iunie 2011, adica, exact la 3.872 de zile (sau 127 de luni) de la inculparea acestuia pentru violul lui Emilie, pe atunci, in varsta de 14 ani.
Un alt caz, deosebit, fara precedent in istoria Frantei (pe care il urmaresc de aproape si in care sunt implicat indirect cu anchete personale, ca si in cele ale lui: Maurice Agnelet : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; Dany Leprince: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; Michel Quesne: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; Estelle Mouzin: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; Jacques Massié: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; Maddie McCann: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...; etc.), este cel al lui Daniel Massé, care este primul condamnat de catre o Curte Populara (cu Jurati), in apel, dupa o achitare, in prima instanta!
Victima a unei grave erori judiciare (pentru moment, nerecunoscuta oficial de catre Justitia franceza!), acesta este condamnat in apel (al Parchetului general!), de catre Juriul Popular Tarn et Garonne (Montauban) pe 12 decembrie 2003, la 25 de ani de recluziune criminala, dupa ce pe 31 mai 2002, in prima instanta, este achitat in 2002, de catre Juriul Popular Haute Garonne de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Toulouse, pentru comiterea unei tentative (avortate!) de asasinat contra familiei Hernandez (prin intermediul unei bombe artizanale disimulata intr-un pachet), pe 14 decembrie 1994.
Sotii Hernandez (Joseph si Dominique), ajungand in dimineata zilei, in fata Societatii Médilens (8, Chemin de Genêts, Portet-sur-Garonne, Toulouse), un laborator fondat in martie 1990, specializat in fabricarea lentilelor de contact, unde lucrau (el ca Director Tehnic, iar ea ca Administrator), gasesc in dimineata zilei de 14 decembrie 1994, la ora 07h30, la intrare o cutie (din lemn masiv) cu inscriptia :”Lens Diffusion”, pe care D-na Hernandez o duce in interior, iar impreuna cu sotul ei, vor incerca sa o desfaca cu ajutorul unei surubelnite!
La deschiderea capacului cutiei, cinci butelii umplute cu benzina (sub forma de cocktail Molotov) explodeaza, iar sotii Hernandez sunt cuprinsi de flacari, suferind arsuri grave (de gradul trei) pe fata, maini, membrele inferioare si partea superioara a corpului (45% din suprafata totala a corpului, Joseph si 35% Dominique).
Ei il acuza pe Daniel Massé ca acesta ar fi „proprietarul” coletului, avand in vedere faptul ca, acesta a dorit sa se razbune pe ei, pentru ca societatea Médilens nu i-a platit suma de 4.800€ pe care aceasta îi datora, cu toate ca perchezitia efectuata, acasa la invinuit, nu pune in evidenta existenta unor explozivi, obiecte pirotehnice sau inflamabile si nici „subansamblurile” necesare realizarii unui cocktail Molotov.
In sfrasit, anchetatorii (jandarmii) au considerat ca mobilul (datoria de 4.800€!) este „mult prea neinsemnat” in raport cu modul violent si cruzimea cu care s-a actionat, motiv pentru care Massé nu a fost inculpat.
Totusi, cateva luni mai tarziu, pe 15 martie 1995, Judecatorul de Instructie (Magistratul instructor), Joachim Fernandez, influentat de catre André Terrier (Auditor Calitate Intern Médilens), instruieste dosarul „à charge” (incarca dosarul cu elemente acuzatoare, in defavoarea lui Massé), motiv pentru care el este inculpat, incarcerat si plasat in izolare totala pentru a-si recunoaste vina (datorita presiunii psihologice exercitate de solitudine).
Insa, din lipsa unor probe materiale fiabile, dupa 6 luni de detentie preventiva (provizorie) in Centrul de Detentie Muret (Toulouse), pe 19 septembrie 1995, Massé este pus in liberate (sub control judiciar, contra unei cautiuni de 100.000 FRF=15.244.90€), fara totusi ca doarul lui sa fie inchis (clasat) de catre justitie.
Astfel, pe 14 noiembrie 2001, Daniel Massé, pe atunci in varsta de 47 de ani, la sapte ani de la eveniment este trimis in fata Juriului Popular Hate Garonne (Toulouse), avand ca Presedinte pe Michel Treilles, iar putin dupa 20h00, pe 31 mai 2002, cei 9 jurati (cinci barbati si patru femei), dupa 23 de ore de dezbatere in contradictoriu il achita, cu toate ca inca in jurul orei 17h45, pe cand expertul judiciar (pirotehnician) Daniel Van Schendel isi facea pledoaria, Massé era conins ca va fi gasit vinovat!
Pentru ca acesta a demonstrat, pe de o parte ca daca sotii Hernandez au ramas in viata este numai pentru faptul ca ei au manipulat (manevrat) „prost” pachetul (altfel ar fi fost ucisi fara menajamente), iar pe de alta parte ca, Daniel Massé, din punct de fizic si tehnic, nu a fost posibil sa conceapsa si sa construiasca, apoi sa aduca pachetul, el insusi, in fata societatii Médilens SARL!
Insa, inainte de verdict, Guvernul Lionel Jospin (Partidul Socialist) a promulgat o lege care permite Procurorului General sa faca apel in cazul achitarii unui inculpat de catre un Juriu Popular (Curte cu Jurati), care a intrat in vigoare pe 4 martie 2002, ulterior punerii sub acuzare a lui Daniel Massé.
Desi considerata procedura neconstitutionala, in urma apelului facut de catre Procurorul general, pe 3 februarie 2003 de deschide al doilea proces a lui Massé in fata Curtii de Apel Tarn et Garonne (Montauban) sub presedentia lui Jacques Richardi, care este intrerupt pe 6 februarie, datorita unui complement de ancheta solicitat de catre acesta, in cadrul caruia partea civila „demonstreaza” Curtii ca Massé ar fi consultat un brevet de inventie legat de explozivi (ceea ce nu este adevarat!) cu scopul de a-l utiliza in conceperea coletului sau „buclucas”, contra sotilor Hernandez!
In ciuda insistentei avocatilor lui Daniel Massé, Jean-Luc Forget si Denis Boucharinc, precum si in ciuda violarii CPP francez, Curtea de Apel din Montauban, in cadrul unui proces „perfect” inechitabil, il condamna pe Massé, pe 12 decembrie, la 25 de ani de recluziune criminala.
Camera Criminala a Curtii de Casarie, confirma pedeapsa lui Daniel Massé, pe 24 septembrie 2004, iar printr-o ordonanta datata din 11 martie 2005, el este obligat la plata unor despagurbiri in valoare de 784.341,81€ (din care: 192.878, 24€ lui Dominique Hernandez; 164.615,95€ lui Joseph Hernandez si 429.847,62€ Casei De asigurari de Sanatate Haute Garonne).
Intre timp, pe 25 ianuarie 2005, CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), refuza rejudecarea dosarului sau, motivand ca nu au fost „epuizate” toate procedurile pe plan juridic (national) conform art.35§1 al Conventiei.
In mai 2009, Massé depune o cerere de revizuire al procesului sau in fata Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale, bazandu-se pe elemente „noi” aduse, asa cum cere „regulamentul”, complet, detaliat in 257 de pagini [1]!
De-fapt, el aduce o serie de documente in fata Comisiei (conservate in arhiva Tribunalului de Comert), prin care incearca sa dovedeasca, ca in urma acestui eveniment, Jpseph Hernandez a pierdut 2/3 din cele 90% ale actiunilor pe care le detinea in Societate in profitul lui André Terrier (Auditorul de Calitate Intern, Médilens SARL!), socrul lui Hernandez, ceea ce ar fi putut constitui un mobil pentru acesta de a-l elimina, cu atat mai mult cu cat acesta din urma a ascuns acest lucru anchetatorilor.
In plus, este fiica sa, cea care i-a adus surubelnita si l-a convins pe Hernandez sa deschida pachetul, cu toate ca acesta ezita, pentru ca adresa expeditorului nu figura pe pachet.
Pe 16 februarie 2010, Comisia refuzand audierea cuplului Hernandez precum si a lui Terrier, respinge cererea de revizuire al procesului lui Daniel Massé, in concordanta cu art.623, cu toate ca pe 11 ianuarie 2010, aceasta transmite lui Massé urmatorul mesaj prin intermediul Grefierului:”Am onoarea sa va informez ca, Comisia de Revizuire aCondamnarilor Penale va examina cererea dvs in sedinta sa din 08 februarie 2010 la ora 14h00”:

Acesta, banuind ca in absenta lui, Comisia se va pronunta in defavoarea lui, insista sa fie extras din celula sa si sa fie adus in fata Comisiei, in timpul examinarii dosarului sau:

Insa, pe 4 februarie 2010, Comisia de Revizuire in mesajul sau catre Massé, il atentioneaza pe acesta ca art.622 (si urmatoarele!) nu prevede (in mod obligatoriu!) prezenta detinutului in fata Comisiei pentru o eventuala „dezbatere in contradictoriu”:

In ceea ce priveste decizia Comisiei de Revizuire ale Condamnarilor Penale era previzibila, fara eventuale „surprize” (placute!): respingerea revizuirii procesului lui Daniel Massé.
Astfel, Curtea de Casatie confirma pe 16 februarie 2010 ca in acest dosar desigur, „ne aflam cu certitudine in cadrul unei erori judiciare”, pe care insa refuza sa repare, „In numele Poporului Francez”!

In incheiere, nu putem sa nu remarcam „dificultatea” cu care Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale accepta revizuirea unui proces penal (in general in procedura juridica criminala si practic niciodata in cea corectionala, cel putin pana in prezent!) in care sentinta pronuntata de catre un Juriu Popular (Curte cu Jurati) a ramas definitiva (dupa prima instanta, apelul si casatia sentintei).
In plus, constatam deasemenea ca in revizuirea proceselor, din ce in ce mai mult, amprentele genetice (ADN), joaca un rol fundamental si ele primeaza in raport in retragerea unor declaratii acuzatoare ai unori martori care au contribuit la pronuntatea sentintei de condamnare.
In cazul Dosarului Azzimani-El Jabri, acest element este decisiv.
Identificarea, dupa amprentele genetice ai celor doi criminali: Michel Boulma si Bouziane Helaili care, (fiind pusi in fata faptului implinit!) au si recunoscut fapta, constitutie (sau cel putin, ar trebui sa constituie!) pentru Comisia de Revizuire, atat un „element nou” cat si „fiabil” (o proba reala, irefutabila!).
Pe de alta parte, in comparatie cu Dany Leprince (al carui dosar criminal este mult mai complex, dar lipsit de probe materiale fiabile!) care si-a recunoscut vina (numai pentru a-si proteja sotia, Martine si fiica sa, Célia, crezand ca sunt ele vinovate de crima!), Azzimani si El Jabri si-au sustinut fara incetare nevinovatia.
De-altfel si in condamnarea lor la 20 de ani de recluziunie criminala, este „inclusa”, oareacum „indoiala”, pentru ca in alte conditii, ei ar fi fost condamnati la inchisoare pe viata, avand in vedere cruzimea si violenta cu care crima pentru care ei au fost inculpati a fost comisa, in raport cu pedeapsa lui Loïc Sécher, care pentru viol a fost condamnat la 16 ani de inchisoare (si in cazul caruia amprentele genetice l-ar fi putut disculpa, dar magistratii instructori nu s-a interesat de ele!) care si el tot timpul si-a sustinut nevinovatia.
In ceea ce priveste sanctiunea lui Daniel Massé (25 de ani de recluziune criminala!) este mult prea severa pentru „tentativa de asasinat”, in raport, cu cea a lui Azzimani-El Jabri, cu toate ca si el este nevinovat, fara nicio indoiala.
Studiind cu meticulozitate raportul expertului judiciar in pirotehine Daniel Van Schendel (si reconstituind pas cu pas toate etapele sale!), ma mir ca Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, nu a acceptat revizuirea procesului sau!
Este alarmant si revoltator!
In ciuda faptului ca in acele sapte dosare („capitale”), in care sunt implicat (indirect si voluntar), dar si in alte cateva zeci pe care le-am studiat („cu simt de raspundere”, in cele mai mici detalii!) pentru revizuirea proceselor penale, incerc sa stabilesc o „lege statistica” (cu reguli si principii) in privinta „functionarii” Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale, ma simt obligat sa recunosc, ca sunt depasit de evenimente!
Cu alte cuvinte, aceasta Comisie de Revizuire, nu „functioneaza” conform niciunui principiu ”teoretic”, iar „practic”, numai dupa principiul stiintific (al ADN-ului prelevat de la locul crimei!).
Din pacate insa, exista nenumarate cazuri (dosare in care zeci, sute de condamnati pe nedrept solicita revizuirea proceselor lor!), in care numai ADN-ul, nu poate elucida, in intregime (integral) misterul unei crime!
Cu atat mai mult cu cat daca ea este complexa si s-a petrecut cu mult timp in urma!
Este cert, ADN-ul obtinut (prelevat) la locul crimei, poate furniza o serie de detalii (informatii) despre eveniment si cu certitudine el este o conditie necesara (chiar „absoluta”), pentru solutionarea unui dosar criminal, dar din pacate el nu este si suficient!
Este unul dintre motivele pentru care cei zeci, sute de condamnati incarcerati care solicita revizuirea proceselor, isi vor executa pedepselor lor private de libertate, integral, fara ca vreodata Curtea de Revizuire sa le acorde sansa, nici de a fi liberi inainte de executarea lor si nici de a fi vreodata reabilitati in fata societatii civile.
Cu atat mai putin, despagubiti material pentru anii grei de detentie pe care le-au trait.
In ceea ce priveste celelalte motive, sunt si ele multiple: numarul redus (relativ!) de magistrati din tribunale, mijloacele financiare, complexitatea si vechimea dosarelor, dar mai presus de toate, principiul conform caruia: sentintele din tribunale sunt prounutate de catre magistrati in numele Poporului Francez, motiv pentru care ele sunt „sacre” si „juste”!

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor