mai vin şi acum

să-mi urle luni pline

lumi apuse

 pe prag

 

nu mă mai tem de ei

(între timp s-au împrietenit

cu haita din inima mea

veşnic sfârtecată)

 

uneori

i-aş lăsa să intre

i-aş lăsa

să mă facă o cină uşoară

 

poate astfel aş îndestula

şi eu pe cineva

m-aş îndestula şi pe mine

de toate fricile într-un fel

 

dar lupii copilăriei

vin doar să-mi amintească

din când în când

că urletul meu

seamănă atât de bine

cu al lor

 

în fond

urlăm la aceeaşi lună

despre aceeaşi lume

 

 

 

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor