Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc...
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.

Alerg de când mă știu alte dorințe,
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe,
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.

Mă citesc zilnic, alt insesizabil,
Ridându-mi gând, că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...

Mă culc, ca timpul să se treacă doar în file,
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele, pentr-o pâine.

Iubesc că sunt așa cum sunt, oh Doamne,
Făcut din lacrimi mări și oceane de planetă;
Un pic de ou în pui de om, trăindu-și toamne...
Neputincios hazard... sunt zarul de-o ruletă!
16.03.2012

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor