MĂICUŢĂ, ROUĂ DE FLORI

 

 

Bate vântul, toamna pleacă…

Zboară cârduri de cocori,

Numai tu, Măicuţă dragă,

Nu vezi ai mei ochişori...

Nu te-ntorci l-al tău fecior,    

Care te-aşteaptă cu dor!

Stai în lumea stelelor...

 

Măicuţă, rouă de flori,

Inimioara ta ce spune

Când eu plâng adeseori,

Că sunt singurel pe lume?

M-ai lăsat când eram mic.

De dorul tău mă usuc…  

Odorul meu drag și scump!

 

Măicuţă, când te strigam.       

Un an jumătate-aveam...

Și-mi ziceai: „Îngerul meu!”

Iar acum de-ți pare rău,

Și ţi-e dor și milă-mi ai,

Vino cu mine să stai!...

Zâna mea bună, din Rai.

 

Dor îmi e să mă alinți...

Și cu drag să mă săruți;

Tare-i greu că n-am părinți,

Vorba dulce să le-ascult...

Că sunt singur pe pământ;

Doamne, cu ce-s vinovat

Că Măicuța mi-a plecat?

 

Anii grei care-au trecut…

Zile, nopți ... o veșnicie,

Numai Dumnezeu mai ştie:

Cum Bunica m-a crescut

Cu dragoste şi mândrie,

Şi mi-a spus, Mamă, de tine,

Că ai să te-ntorci la mine.

 

 

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor