- Ne ştim de-atâta timp, e-o veşnicie

De când din cupă-ţi sorb... Ce poezie

Ai reuşit să-mi dăruieşti, minune,

Şi amândoi am sfărâmat cutume,

 

Dar mă întreb acum la o şuetă,

Nu pun o întrebare desuetă,

Oare-am schimbat în timp vreo paradigmă?

Îmi eşti aproape sau, la fel, enigmă

 

Ca-n ziua când ţi-am poposit la poartă,

Un rătăcit fără permis şi hartă,

Şi mi-ai deschis încet, încet zăvorul

Dezvăluindu-ţi sânii şi piciorul?

 

- De mai păstrez misterul câteodată

Nu-i pentru că s-ar vrea nedezlegată

Enigma mea. Poate-ţi aduci aminte

Că niciodată inima nu minte,

 

Dar vreau să mă descoperi pe-ndelete

Şi să mă sorbi, iubite, când ţi-e sete

Cu pasiunea celui care ştie

Că port în ochi o-ntreagă poezie.

 

Fragil e echilibrul lumii mele

Doar tu sub paşii mei covor de stele

Ai reuşit s-așterni. Deci, ai răbdare,

Şi-o să-ţi dezvălui drumul către soare.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor