Acum sunt bătrână. În atâția ani am văzut multe la viața mea. Şi bune şi rele. De multe ori ochii mi-au strălucit atunci când am privit tinerii îndrăgostiți pe stradă. În alte dăți în schimb, aceeaşi ochi mi-au fost scoşi atunci când am fost martoră la vreo încăierare. Drept urmare, cu stângul nici nu mai văd aşa de bine.
   Dar în tinerețe am avut mult stil, să stiți. Eram ceea ce se cheamă o frumusețe clasică, o atracție. Am fost şi am rămas foarte impozantă. Pot să spun că am fost şi model. Da, da, s-au realizat o grămadă de fotografii cu mine. Doar că... în timp m-am ales cu unele probleme la... mansardă, am ajuns să nu mai am toate țiglele. Ba chiar unii evită să mai treacă pe lângă mine, de teamă să nu le trântesc ceva în cap.
   Dar stați liniştiti, încă mă țin bine. Astea mai tinere or să se ducă dar eu, vă spun, eu o să mai rămân. A! Apropo de astea mai tinere... voi ați văzut cum se spoiesc în ziua de astăzi? Gletul ca gletul, dar văruiala aia în tot felul de culori stridente! Pe vremea mea nu era aşa. Noi eram cât mai simple. Şi eram plăcute, mult mai plăcute.
   Să va spun şi de prima mea dragoste. Mă îndrăgostisem de vecinul de vizavi. Era atât de frumos şi de înalt, roşcat cu păr ondulat iar ochii aceia de catifea... Îl adoram pur şi simplu! Dar şi el mă adora, stiți precum în poezia aceea: acoperă-mă cu umbra ta. Exact la ora 12 când era mai cald îmi facea umbră, avea grijă de mine. Din păcate, el nu mai există acum. S-a făcut praf într-o explozie. Săracul. Moartea lui a cutremurat toată strada. Pe mine una m-a destabilizat profund. Am simțit că mă voi prăbuşi atunci.
   Astăzi în schimb, văd o țoapă mică şi turtită în locul lui. Cică nu ştiu ce moştenitoare... Halal moştenitoare! Una nedemnă! Nici nu mai pot să privesc spre acel loc... Degeaba a ales să mă consoleze vecinul din stânga. O fi fost el de viță nobilă, dar îmi ajungea abia până la cot. Cât despre vecinul din dreapta, el era singur de mulți ani. Singur şi în depresie. Nu comunica. Era părăsit cu totul.
   Bine... şi eu sunt părăsită acum. Dacă aş fi fost tânără, poate că m-ar fi cumpărat cineva. De preferat un boier care să aibă grijă de mine. Dar în starea în care sunt... m-aş da şi pe gratis, numai să nu mai fiu singură! Din păcate, aceasta nu este doar soarta mea ci a multor clădiri de epocă din țară! 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor