“tu eşti continuarea firească a poeziei pe care inima mea încă nu a scris-o “

Liliana Trif

 

- În prag de seară-mi place când şopteşti:

“Doar dragostea, iubite, ne-mpresoară...”,

Apoi, m-atingi cu buzele cerești,

Eu gust parfumul tău de primăvară,

 

Obraznici sânii să-i ating şi goi

Să ne lăsăm purtați de fantezie,

O lume-albastră, numai pentru noi,

Să inventăm, departe-n galaxie.

 

La pieptul tău când mă aprind, să zbori

Spre ceru-n care ne-am găsit, minune,

Şi-n ochii-ţi mari, doi mistici visători,

Să-mi pierd, iubito, orice raţiune.

 

- Suntem doar noi pe lume şi-mpărţim

Acelaşi cer şi o planetă ninsă,

Continuări fireşti, ne definim

Într-un poem şi-o candelă aprinsă

 

În loc de inimi, în acelaşi trup,

Avem, sfidând voit anatomia,

Vulcanii tăi în fiinţa mea erup

Atât de mult ne leagă poezia.

 

N-a fost vreodată limită de timp

Între noi doi, nici graniţe bizare

Trasate de-un destin în contratimp

De-aceea nimeni n-o să ne separe.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Ianuarie 5, 2015 la 5:17pm

Mulțumesc, Aurelia! Un An Nou fericit!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor