mă cheamă Bianca


şi sunt dependentă


poate v-am şocat


şi nu aţi înţeles care este de fapt


mesajul


în cercul poetilor somnambuli


străjuie o statuie de ceară


cu arma la umăr


tragând dintr-o ţigară


cu poftă


şi-i place viata boemă


de mahala


să bea absint din pahare slinoase


şi să privească femei uşoare


prin ochiul de sticlă



mă cheama Bianca


dar vă las să ghiciţi cine sunt


astăzi nu-mi blurez sufletul


cu metafore


şi las fereastra deschisă larg


pentru ca vântul s-aducă poeme


din cercul poeţilor somnambuli


cu aroma de absint


a nopţilor carnivore.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de petru fagaras pe Mai 12, 2010 la 11:35am
Minunat poem, venit prin fereastra larg deschisa... a vietii boeme de mahala...cu aroma de absint...ca in fiecare dimineata, poetul,sa nu se mai trezeasca cu pistolul la tampla...fumand ultima tigara, dinaintea sfarsitului lumii...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor