un timp am ras...
cu toate ca nu ne cunosteam ne adresam atat de firesc
de parca am fi fost doi oameni ce nu s-au mai vazut de mult
si incearca sa recupereze in cateva ore ceea ce au pierdut in ani...
totul s-a petrecut atat de simplu
incat mi s-a facut frica...
aveam mereu impresia
ca sentimentele ies la iveala numai cu chin...
cu sentimentul acela cum ca esti la limita
si orice pas faci risti sa fie salvarea
sau abisul tau
dar ....
e ciudat
sa simti frumosul...
acel plex solar de care lumea imi vorbeste
notiune si fapt pe care nu il iau in considerare
nu il luam;
numai de cateva ori am simtit acele furnicaturi
intercostale
credeam ca acolo zace numai zaduful...
greul...
acum "greul" meu a fost foarte usor
atat de simplu si de usor incat aveam impresia
ca nu mai exista.

"greul" este usor de dus
cat esti pur

apoi, pentru ca asa ne este "natura"
fiecare a trebuit sa se intoarca la viata
la sperantele, rutina, neajunsurile vietii

lovindu-ma de 4 ziduri goale
de fete fade
fara de grimasa
de absenta ta
am inteles
ca ceva doare..
ca ma dori tu
cu neprezenta


cat de dependenta poti deveni
de o stare... de o starea de liber
de firesc...
de starea de tine..?

de starea pe care o am cand ESTI



PS: Offf, Mărie, nici tu nu ştii ce ştii

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor