Magia unicornului


Piatră, pădure, licoare, poveste.
Magia se naște din roua primului amurg descântat de animalele somnoroase.
Se pare că tot ce e atins de ea prinde viață, chiar dacă clepsidra zilei şi-a risipit nisipul luminos.
O inimă albastră bate pe ascuns in desișul pădurii creatoare. Perindă prin locuri tainice şi goneşte neîncetat. Caută să lumineze drumul cu acel corn unic, dând semne că este urmărită îndeaproape. Culoarea sa este reflectată de lumina lunii, care stăpânește peste poiana inundată de sclipirea acesteia. Albul ei, pur şi delicat, atinge şi dă magie unicornului cu trupul cel mai zvelt, cu gât lung, ochi dintre cei mai blânzi şi bot brun-catifelat. Ii dă puteri, îl adapă din plin cu măreția misterului său şi îl asmute spre zări fermecate. Tot ea îi dă acestuia libertatea mult dorită. Nu trece o noapte fără încununarea celor doi, fără măreția lunii şi frumusețea misterioasă a unicornului înaripat.
O liniște adâncă se așterne peste pădurea întunecată. Animăluțe mici şi mari, speriate până şi de umbra lor, trec curioase la luminiş, fiindcă vor să privească, de aproape, unicornul care își oglindeşte nemurirea in lacul celor două mii de ani şi câteva sute şi zeci de zile ale sale. O eternitate nu i-ar ajunge, însă, să îşi poată dezvălui taina întipărită adânc în ochii săi verde-smarald. Ele, vietățile pădurii, ar face orice să o poată descifra.
Nimic nu e întâmplător, aşadar. Totul pare să fie predestinat, să rămână așa cum este, cum i-a fost dat să fie şi cum va rămâne de-a pururea. Viața are propriile sale legi, încă de la ziua Întrupatului. Creatorul are planuri mari cu fiecare vietate în parte. Totul pare firesc, dar cu o uşurință nefirească. Se doreşte să fie revelat, însă misterul se adânceşte tot mai mult.
Se așteaptă, în liniştea nopții, o dovadă a încununării cerului cu pământul.
Să privim cum totul ia amploare, cum legile cele nescrise fac eterul şi mai greu de respirat, cum toate tainele Pământului şi ale întregului Univers îmbracă totul într-o aură de speranță, fericire şi plenitudine. Să tăcem.
Şi-a luat zborul. În sfârşit, unicornul şi-a întins aripile in neant. Atâta frumusețe...totul pare desprins dintr-un vis. E albastru, e alb, e verde si e...e uimitor. Toată delicatețea şi blândețea din lume s-a întrupat într-o singură făptură. Să fie reală? E posibil? Şi, totuşi...ssst!, să tăcem.
Ssst!...ssst!...ssst! se aude de pretutindeni. A dispărut! Să mergem la culcare.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor