- Coboară-n visul meu dacă mă vrei

Că-not prin ape tulburi și adânci

Atât de singur, ochii îmi sunt grei

Precum e Marea Neagră printre stânci.

 

Mi-e dor de tine, ca de răsărit,

Magnolie, aștept să înflorești,

Să te transformi spre seară-n infinit

Și primăvara noastră s-o vestești.

 

Coboară-n visul meu dacă mă vrei

Că-s doar un înger sfărâmat și plâng,

Când ești departe florile de tei

Și visele sunt cioburi... cum le strâng?

 

- Dar am venit, iubite, nopţi la rând,

Ajung târziu şi pleoapele închise

Le-ating suav, cu mâna tremurând,

Vezi, n-am ştiut că mă aştepţi în vise.

 

Ţi-am sărutat şi tâmplele în zori

Când am plecat grăbită pe poteca

Ascunsă sub nostalgice ninsori,

Dar ţi-am lăsat în suflet ipoteca

 

Ce-ţi garantează că voi fi aici

Oricând mă chemi, în fiecare seară,

Sub rochia verde mugurii mei mici

Se vor deschide iar, a primăvară...

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor