mai eu de atât nu se poate
vulturii albi înfipți în călăul gândului
au devenit eu

priviți-mă
nici o impuritate de sănge
nu îmi tulbură inima
cerurile nu dorm în dedesubtul meu
iar câinii
au plecat demult să tulbure noaptea
de dincolo de pădure

atât de simplu e
atât de firesc
încât păsările fluturii aerul
au ieșit din mine
din trupul pe care l-am avut s-au repezit afară
să ramân vrut
nevrut
știut mai mult decît însăși singurătatea
nimănui

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor