m-am aplecat până am ajuns la acelaşi nivel
îi arătam cu degetul drumul de pe harta transparentă aflată între noi
mă opream din când în când în locul unde poposeam la momentul respectiv
lovind ușor cu unghia aerul
se înnoptase începeam să-l înţeleg îi mângâiam faţa
era frig şi îi mângâiam faţa prin ninsoare
băiatul moşului i-am spus nu mai plânge
ce dacă lacul nu ne-a oglindit nici astăzi
lasă mai încercăm

troienele se clătinau de jur împrejur
am aprins lumina întunericul a făcut implozie
plânsul se auzea din toate părţile
şi asta m-a durut mai mult

Vizualizări: 89

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 20, 2013 la 2:08pm

Frumos poem, foarte frumos... Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor