E atâta linişte în camera mea!
Am cărţi, jucării, un perete vlăguit sub mai multe generaţii de mucegai,
toate consumate într-o singură iarnă,
un brad târziu, încremenit în aşteptarea Crăciunului viitor,
nouă căni cu pixuri, câteva figurine origami meşterite într-o vară de om sărac,
televizorul, cutiile cu păpuşi din porţelan prin excelenţă neveritabil,

am atâtea lucruri încât până şi invocarea singurătăţii ar fi de prisos.
Pe raft, bunicul încă mai este bunic şi mama zâmbeşte ca şi cum n-ar fi plecat niciodată
într-un oraş în care înverzesc portocali.

...............................................................

E atâta linişte în camera mea!
Vorbesc cu prietenii imaginari din copilărie,
cărora le dădeam nume frumoase şi care întotdeauna erau băieţi.
Am fost un copil cu prea multă imaginaţie,
sunt o femeie cu genunchi imobili,
care nu mai ştiu să joace şotronul.

...............................................................

E atâta linişte în camera mea!

...............................................................

Mâine plec să iubesc şi va fi şi mai linişte.
Măcar tu să fii fericit,
căci undeva, într-o altă odaie neistovită de mucegai,
vom vorbi amândoi toate vrutele şi nevrutele timpului risipit între două singurătăţi,
nerăbdători, vom înşira toate bucuriile noastre neînsemnate,
toate durerile de oameni mărunţi, îndrăgostiţi unul de celălalt
iremediabil.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor