- Zac de-o boală fără nume, incurabilă, să ştii

Cumpătul mi-l pierd prin lume, mă adun în poezii.

 

E o maladie rară, doctorii n-o înţeleg,

Nu e grea, dar nici uşoară, e-o jumate din întreg.

 

De cealaltă jumătate eşti bolnav şi tu, mi-au spus

Florile din câmp plecate să găsească un răspuns.

 

Leacuri tămăduitoare s-or găsi pe undeva?

Înainte de culcare, mă cuprinde mâna ta

 

Şi mi-e bine dintr-o dată... Zac de-o boală fără leac,

Dependenţa mea de tine e letală. Ce să fac?

 

- Sunt bolnav la fel ca tine, uneori am amnezii,

Care-mi trec atunci când pasul mi-l conduci prin poezii,

 

Nu știu dacă-i maladie sau de versuri sunt atras,

Dar iubirea mea-i curată și e tot ce mi-a rămas.

 

Ne-am contaminat atipic, pot să jur: e-adevărat,

Suntem doi nebuni pereche care s-au abandonat

 

Febrei mari a pasiunii... Dansu-n miez de noapte goi

E-un remediu cald, iubito! Ne salvează pe-amândoi.

 

Îți cuprind în brațe trupul, porțelan topit în jar,

Lasă doctorii s-aștepte, diagnosticul e clar.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor