Malaxorul politic si destructurarea prozei

VIRGINIA PARASCHIV
LOLI – Revelaţia unei lecturi
În inflaţia de oferte literare, este dificil să ai surprize de proporţii. Se scrie mult, se experimentează amatoristic. Monolog în Babilon. De citit nu se citeşte. Şi totuşi pe piaţa publică există un orizont de aşteptare. Se vrea literatură, cu texte aplicate la adevărul moral şi istoric despre noi înşine, ca indivizi sau comunitate. În tehnica veristă, a textelor de frontieră, impactul public este dificil. Indiferent de critica tutelară, publicul simte improvizaţia şi artificiul, dar are şi vocaţia descoperitorului de comori. Eu insă am trăit în toamna lui 2009 ceea ce se cheamă revelaţia lecturii. Mi-a parvenit întâmplător o carte, „Loli” editată la Tecuci, 2009, Editura Transilvania, autor Iagan Ameih, ( se poate vedea că este vorba de o anagramă ). Textul amplu poate fi interpretat ca un jurnal monumental. Eu l-am evaluat ca lector, în comentariile mele, drept roman, chiar roman frescă. In spatele anagramei de pe copertă se ascunde autorul Mihai Ganea. Mihai Ganea are notorietatea de poet. Prin volumul „ Menajeria de gheaţă” el a fost definit ca poet rafinat şi erudit „ al frigului existential”. Registrul de exprimare este criptic - cultural şi lapidar. Ecoul public al romanului se instaurează ceva mai lent, pe măsură ce mesajul este asimilat şi asumat. „Loli” este un text provocator, într-o scriitură neconvenţională, este o scriere de impact. Autorul recurge la tehnica unei proze destructurate în care formulele clasice sunt acroşate, şi apoi anulate cu bună ştiinţă şi cu premeditare.
Naratorul din „loli” este un personaj venerabil, un bătrân septuagenar, bolnav, însingurat, temător de ziua de mâine, aflat sub dictatura facturilor. El scrie, mai mult pe furiş, când soţia este plecată din casă, nişte memorii despre sine, familie şi mediile care l-au format. Timpul povestirii este plasat în intervalul dintre 19 iulie 1895 şi 3 aprilie 1990 ( în plină criză de reprezentare a cultului personalităţii lui Ceauşescu ), până la împlozia din 1989, cu o minimă extindere în anul 1990, aprilie, cu puţin înainte de fatidicul „ 20 mai – 85 % „. Loli monologhează aproape maniacal despre frig, foame, sărăcie, bătrâneţe, vicii, promiscuitatea vieţii de la bloc. Şi tot ceea ce se teme a spune cu voce tare, aşterne scris şi păstrează manuscrisele în secret. El ştie că pereţii au ochi şi urechi iscoditoare. Loli sintetizează caracteriologic bătrâneţea amară, indecentă, mahmură, ursuză, cârcotaşă şi pizmaşă. E aproape neverosimil ca ipohondrul pensionar să fi fost cândva un tânăr viguros, tenace, inteligent şi talentat. După chipul şi asemănarea lui Loli, se întrevede fizionomia obosită şi îmbătrânită de necazuri a Romaniei. O Romanie amărâtă şi frustrată, un tărâm îmbătrânit în rele, atins irevocabil de manierismul comunismului. Totalitarismul comunist a fost golit de orice sens şi a devenit un ritual, un set de habitudini aproape maniacale, toate translate în anchiloza limbajului de lemn.
Durata amintirii, a memoriilor transcrise de Loli este de dimensiuni covârşitoare. Pe desfăşurătorul cronologic faptele acoperă istoria modernă a Romaniei : monarhia, rebeliunea legionară, dictatura, alianţele şi mezalianţele politice ale Romaniei, instaurarea comunismului bolşevic, stalinist, ceauşist şi dezagregarea postdecembristă. Şi toată această istorie cumplită şi complicată a Romaniei, este percepută prin ochii oamenilor de rând, de unde şi veridicitatea absolută a acestui roman document precum şi excepţionala expresivitate sociologică. O Romanie cu cele două măşti histrionice, asta se vede in „Loli”. O Romanie tristă, cu vocaţia metafizică sacrificială, şi o Romanie hazlie şi voioasă, atinsă de un umor devastator, vecin cu rânjetul sardonic de sine. O Romanie hărţuită, tocată, cartografiată după conjunctură, zgâlţâită şi presată în ritm istoric predestinat, de malaxorul politic al comunismului alternativ : comunismul roşu stalinist şi comunismul cenuşiu, cu aşa zisă faţă umană.
În acest context asasinarea unui tânăr prin decapitare, îmbracă aspectul uzual al faptului divers. Crima implementaă în cotidian. Şi tot un fapt divers devin şi puşcăria politică, denunţurile, „demascările pilduitoare”, corupţia malignă din universul concentraţionar.
Există în „Loli” un personaj misterios, teribil, un personaj din umbră, malefic şi atotputernic. Acest personaj îl concurează paranoic pe Creator, pe Dumnezeu. Acest personaj demonic este statul. Statul înţeles ca entitate ierarhic piramidală, statul autoritar, integralist, perfect, imuabil, statul de sorginte hegeliană. Acest stat luciferic a ajuns el însuşi la senectute şi scleroză, de unde şi isteria suspiciunii şi a terorii. În relaţia cu statul, omul îşi ia măsuri de supravieţuire şi de autoapărare. Loli îsuşi trăieşte experienţa unui comuniuni de natură aproape nupţială cu statul. Din această experienţă, Loli iese înfrânt, pervertit, abuzat şi resemnat. Şi asemenea lui, milioane de români vor defila, la scadenţa epocii comuniste, cu frunţile plecate de obidă, de umilinţă şi de supărare.
Loli afirmă obsedat şi obsedant : „ Am fost un copil blestemat” . Autorul Mihai Ganea propune publicului cititor această carte stranie şi fascinantă. Prin creaţia sa, Mihai Ganea însuşi săvârşeşte un act iniţiatic de exorcizare, întrucât lumea damnată din „Loli” face parte intim şi din viaţa, sa ; romanul are un cert şi nedisimulat caracter autobiografic.
De ce totuşi rămân încă în con de umbră scriitorul Mihai Ganea şi excelentul său roman ? În plan valoric şi prin abordarea exhaustivă, Mihai Ganea poate fi cotat cel mai bun romancier. În planul reprezentării publice, premiul Nobel şi Herta Muller sunt pe moment, capete de afiş. Asocierea nu e întâmplătoare. Un autor a fost promovat şi stimulat de statul german. Herta Muller are celebritatea scriitoarei care, asemeni lui Soljeniţin face, prin scrierile sale, un rechizitoriu anticomunist. La noi, în România, Mihai Ganea este, oficial, aproape boicotat. Pe de altă parte, nici grupurile de lobby nu funţionează eficient. Şi atunci „Loli” trăieşte anesteziat, în tăcere mediatică. Herta Muller dezvoltă psihanalitic angoase şi spaime personalizate. Acestea sunt relaţionate în exclusivitate la dictator şi la cohortele de ”supraveghetori”. Mihai Ganea, chirurg prin formaţia sa profesională, taie precis şi sigur, în carne vie. El vine cu anamneza completă a unui sistem. Nu numai regimul totalitar este luat în considerare, ci însuşi statul, iar ideea de teroare este asociată statului român. Mihai Ganea este prima voce dintre scriitori care ne avertizează asupra perpetuării posibile a terorii, de stat. Când şi cum se pregăteşte societatea românească pentru receptarea durităţii de mesaj din „Loli” ? Mihai Ganea va reedita cumva destinul Hertei Muller ? Va evada din boicotul românesc, peste hotare, ca apoi „Loli” să revină, în glorie, acasă ? !

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor