bat clopotele
ghioceilor
le-a trebuit o iarnă să se dumirească
de ce pe aici te împaci greu cu viaţa

în lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria
ca şi când cineva i-ar fi frânt picioarele
şi nu i le-a mai putut pune la loc

de acolo un os de vis
fosforescent îmi aminteşte
cum făceau schimb luna cu soarele
mioritic

mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş

m-am dus departe pentru o dragoste
dumnezeu
ştie cum e să fii părăsit
nu se plânge doar eu fără tine
sunt zăpada străpunsă de un fir
care explodează la atingere

când tu te laşi pe mâna lui

Vizualizări: 126

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Noiembrie 1, 2015 la 2:53pm

mulţumesc frumos!

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Martie 9, 2015 la 4:08pm

Bună ziua,

vă mulţumesc tuturor pentru lectură şi semne.

Comentariu publicat de Şachir Urfet pe Martie 9, 2015 la 12:40pm

Frumos!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Martie 9, 2015 la 2:53am

SUPEROTILIA!

Comentariu publicat de Ionescu Miron pe Martie 8, 2015 la 8:10pm

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor