ImagineFiravă, gemând ușor să nu o auzim căci se ferește, considerând că avem destule necazuri ca să ne mai încarce și cu durerile ei, târându-și piciorul bolnav în care medicii i-au înfipt patru metalice ca să-i salveze viața, mama a rămas singura mea legătură trainică cu copilăria. Cât trăiește, va fi cineva care să îmi spună cu îngrijorare: ”Copchilă, ai grijă cum te îmbraci, că-i frig!”. Mă pot considera copil cât mama mai este pe acest pământ, iubindu-mă tăcută, fără efuziuni sentimentale dar cu o forță infinită care vine din interiorul sufletului ei încă tânăr.

Ce viață a avut mama! O copilă la vremea când războiul se apropia de Suceava – linia a III-a a frontului – , a fost nevoită să plece cu bunica și surorile ei în bejenie. Evacuate din calea morții, au plecat în niște papuci din pânză în picioare, care s-au rupt mult prea repede. Bunicul și fratele ei, Constantin, erau plecați pe front, acasă rămăseseră doar femeile. S-a dat ordin de evacuare și n-au avut încotro, și-au lăsat căsuța din Pocoleni cu toate lucrușoarele, au părăsit găinile în curte  și au pribegit peste 20 de km pe jos, dormind prin miriști și mâncând mămăligă goală sau câte un coltuc de pâine veche. Bunica nu le-a lăsat pe fete să ia decât două-trei foanțe într-o bocceluță. A preferat să pună în căruța unor cunoștințe de-ale gurii: făină, cartofi, mălai. Iar în urma căruței s-au aliniat fetele, bunica și… vaca, constanta fiecărei familii românești. Renunțai la orice dar nu și la văcuță, ea era siguranța cănii de lapte care să îți ostoiască foamea în vremuri grele.

Au fost cazate într-o altă comună, mai departe de front, într-o casă din paiantă cu două camere, claie peste grămadă, mama și surorile împreună cu bunica într-una din camere iar o altă familie în cea de a doua. Au dormit pe jos, pe țoale găsite în casa pustie, pusă la dispoziție. Frica cea mai mare a fetelor tinere, cum era și mama, era să nu fie batjocorite de către soldați așa încât se fereau să meargă singure prin sat. Uneori, erau chemate să sape șanțuri pentru front și bunica se oferea imediat să meargă ea întrucât îi era frică să-și lase fetele printre soldați. Norocul lor a fost o familie înstărită. O chema destul de des pe mama, ca și pe surorile ei, să o ajute la curățenie și o plătea în mâncare. Tot doamna a fost cea care a vorbit cu comandantul trupelor de soldați să lase fetele în pace  și să nu le mai cheme la săpat șanțuri.  

E greu pentru mama să-mi povestească cum a fost, preferă să nu-și amintească. Oftează și-mi spune doar că a fost mai greu decât îmi pot eu imagina. Nu știe cum și de unde au avut putere, dar știe că au reușit să scape și din încercarea asta fără să fie batjocorite, doar cu o foame nebună care nu se sfârșea niciodată. Una din cele mai fericite zile din viața ei de atunci a fost cea în care au fost anunțate că se pot întoarce acasă. Iar când au ajuns în curtea lăsată în paragină și din porumbul din spatele casei, rămas necules de soldați, au zărit ițindu-se găinile, slabe dar încă vii, cotcodăcind și ele a foamete, toate au izbucnit în lacrimi de bucurie.

Mai târziu alte și alte greutăți i-au marcat viața. Una dintre surori s-a stins bolnavă de tifos negru – boală datorată războiului – ; o alta a fost  declarată nebună după ce doctorii i-au atins un nerv într-o banală extracție de amigdale; bunicul a venit de pe front bolnav și a murit la scurt  timp după întoarcerea acasă iar fratele Constantin a fost împușcat În București când ieșea dintr-un magazin, suspectat că ar fi fost legionar. Peste toate, mama  a trecut cu sufletul încărcat de lacrimi dar și cu bucuria căsătoriei cu tata și ivirea pe lumea a celor trei copii.

Au urmat grijile pentru noi: să învățăm  bine, să fim demni, să fim respectuoși, să devenim oameni de care să nu-i fie rușine, să fim fericiți. Sper că i-am îndeplinit toate cerințele cu toate că știu că de multe ori am supărat-o. Când mă întorc în vreme, cu gândul la mama, o văd peste războiul de țesut sau cosând plapume în timp ce ne cânta cântece de jale despre femei cărora nu li s-a mai întors bărbatul din război. Erau cântecele tinereții ei. Sau când era foarte veselă, o văd desenându-ne fie pe geamul înghețat de promoroacă, fie pe o foaie de hârtie, cu un căpețel de creion. Avea un talent fenomenal, în câteva minute de sub degetul ei care se mișca repede pe geamul plin de gheață,  imaginile prindeau viață iar noi, niște țânci care nu treceam de pervazul ferestrei, ne trezeam aruncați în mijlocul unei povești minunate, inventată de mama.

Știți ce este ciudat dar și cel mai frumos? Când trăia tata era foarte supărată pe el pentru că nu o lăsa să se uite la televizor decât  la știri și, poate, duminica la un film sau la o emisiune. În rest, tata considera aparatul acela o prostie iar mama îl bombănea pentru asta. Culmea este că după ce tata și-a luat o slujbă în cer, mama, la ani de la plecarea acestuia, deschide televizorul numai pe știri. În rest, ne spune că este ”o prostie”. Iar acasă la Fălticeni, nici o haină a tatii nu are voie să se miște din cuierul de după sobă, în care le-a lăsat.

Știu că nu va trăi veșnic, dar fiecare zi în care mai este cu mine este o binecuvântare și o minune. Iar eu o vreau cât mai mult aici pentru că nimic nu-i mai frumos decât  să-mi spună cineva ”copila mea” iar eu să spun cuiva ”mama”. La mulți ani, mamă!

S

Vizualizări: 137

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Florin T. Roman pe Martie 9, 2015 la 2:31pm

Când aud cuvântul "mamă" şi îngerii tresar!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Martie 9, 2015 la 3:01am

Sunt profund miscat. Multumesc!

Comentariu publicat de Lili Craciun pe Martie 8, 2015 la 8:42pm

Vă mulțumesc. Sper să fiu, pentru fiica mea, la fel cum este mama pentru mine,

Comentariu publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc pe Martie 8, 2015 la 8:36pm

Frumoase trairi

Comentariu publicat de Anastasia Moldovanu pe Martie 8, 2015 la 8:02pm

Frumos! Așa a fost și mama mea. Dar cun suntem noi, mamele contemporane în fața copiilor noștri? 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor