Vasile Ernu propune Manifestul cărţii: “Trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produse de vechiul regim, distrugînd continuu resturile care au mai ramas”

Ceea ce urmează se referă la o problemă culturală majoră, dar care porneşte de la un exemplu concret: situaţia cărţii în ansamblul său. Ştiu că în România e bine să spui doar ceea ce e bine să se audă şi să deranjezi doar atît cît îţi permit diversele centre de putere. Voi încălca această regulă. Ceea ce urmează nu e nici o condamnare, nici o tragere la răspundere, nici o analiză exhaustivă, ci o încercare de a depista problemele profunde, de a le pune în discuţie şi de a propune anumite soluţii.

Nu am pretenţia de originalitate, căci o bună parte din idei „plutesc în aer” şi sînt cunoscute destul de bine în mediile de specialitate; doar că nu se prea discută public. Voi vorbi despre „carte” într-un sens larg, considerînd-o cel mai bun, sigur şi ieftin instrument de educaţie şi, de aceea, şi cel mai important. Prin „literatură”, în acest text, definesc orice gen, cu excepţia carţilor de ştiinţă. Deci, cum putem salva industria cărţii şi mări numărul cititorilor?

Situaţia actuală

Trebuie să pornim de la o constatare simplă: în acest moment, Statul şi instituţiile sale care se ocupă de domeniul cultural nu dispun de nici o analiză serioasă şi credibilă a domeniului cultural în ansamblu şi în mod special al situaţiei cărţii de la noi. E lăudabil că Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii încearcă să ne ofere din cînd în cînd cîte o analiză, dar totul e încă timid, ca la început de drum. Mediul privat nu a făcut nici el mai nimic în acest sens. Deci, nu avem nişte date statistice serioase şi nici discuţii publice cu actorii principali ai acestui domeniu, aşa că despre piaţa de carte din România nu se ştie mai nimic.

Toată lumea aproximează. Nu ştim cît producem, cît vindem, cîţi şi ce cititori avem, cum se împart ei pe categorii, care sînt tendinţele etc. Nu credeţi statisticile publicate la sfîrşit de an sau cele de la tîrgurile de carte: sînt irelevante şi au alt scop decît oferirea unor date exacte. Datele reale sînt altundeva, însă ele trebuie adunate, clasificate şi analizate de instituţii independente şi specializate în aşa ceva. Cu reţelele şi numărul de librării stăm foarte prost, iar bibliotecilor, nici nu le mai ştim numărul exact şi ce au în gestiune.

Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.

În sec. XXI, nu putem folosi scuturile antirachetă şi nici accesa fonduri europene dacă nu ştim carte. Statul român şi elita financiară românească ar trebui să ştie că nu-şi permit luxul de a nu cheltui bani pentru educaţie şi cultură. Pe termen mediu şi lung e mult mai costisitor să nu cheltuieşti bani pe aceste domenii. Vom plăti un preţ prea mare după aceea şi nu cred că vom mai putea recupera ceva. După al II-lea război mondial, în Europa, inclusiv în România, s-au cîştigat nişte drepturi (educaţia, cultura şi asistenţa medicală gratuite pentru toată lumea), drepturi care la noi, după 20 de ani de „tranziţie democrată” sînt pe cale de dispariţie. Voi reveni pe această temă.

Încă o precizare şi trecem la subiect: să nu uităm că nivelul de şcolarizare, de acces la educaţie, şi infrastructură culturală (şcoli, universităţi, biblioteci, librării, asociaţii cultural-profesionale, teatre, case de cultură, cinematografe etc.) au fost în vechiul regim la un nivel ceva mai decent decît avem acum. Fireşte, avem nevoie de analize şi date statistice ca să ştim despre ce vorbim, însă putem cădea de acord asupra unui fapt concret: după 1990, educaţia şi infrastructura culturală s-au degradat continuu. Ar fi bine să facem un exerciţiu de gîndire, dar mai ales un studiu.

Să încercăm să trecem dincolo de fobiile ideologice şi trucurile propagandistice ale vechii şi noii ideologii, şi să analizăm tendinţele de dezvoltare a educaţiei, a infrastructurii educaţiei şi culturii de la noi în anii `60, `70, `80 în întregul context european. După care să facem o comparaţie cu tendinţele din ultimii 20 de ani. Vă garantez că vom avea mari, mari suprizele. Cu alte cuvinte, „vechea moştenire” este o „epocă donor”, iar tranziţia o „epocă căpuşă” care se „hrăneşte” din ea: noi trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produsă în acea epocă, fără a o îmbunătăţi, ci distrugînd continuu resturile care au mai ramas. Simple întrebări: de ce să distrugi bibliotecile şcolare din judeţe şi sate? De ce să distrugi casele de cultură şi să nu le reutilizezi? De ce să distrugi cinematografele? De ce să distrugi reţeua de librării? Piaţa o cere, le-am privatizat, trebuie să rentabilizăm şi să eficientizăm, ni se spune. Greşit. Fals. Idea de „piaţă liberă” care reglează tot şi salvează tot, e un simplu „nou chip cioplit” la care elita noastră se închină.

Cînd va regla „piaţa liberă” ceea ce s-a distrus în ultimii 20 de ani? Vă spun eu: NICIODATĂ. Dacă Statul nu intervine urgent, copiii de la sate, populaţia săracă, care este majoritară în această ţară, vor avea acces la carte şi la educaţie în proporţii insignifiante. Vom creşte oameni needucaţi de care nu are nevoie nici o structură de stat sau privată. „Privatul” poate îşi permite acest lux, fiind concentrat în mîinile unor mici elite, însă Statul Român nu are voie să gîndească măcar că îşi poate permite acest lux.

Teza simplă de la care pornesc e următoarea: infrastructura (drumuri, căi ferate, resurse energetice, şcoli, spitale, librării, biblioteci, teatre, cinematografe, galerii etc) ar trebui să fie bunuri naţionale şi prioritare pentru Stat. Ele nu ar trebui să fie privatizate şi nu li se poate schimba destinaţia iniţială decît în situaţii de excepţie. Fără a fi mare specialist, observaţia de bun simţ de la care pornesc e următoarea: distrugerea, degradarea sau inlocuirea unei infrastructuri de stat gratuită şi ieftină cu una privată, exclusivistă şi scumpă va duce la o fragmentare socială tot mai mare, la degradarea educaţiei majorităţii populaţiei sărace şi la crearea unor inegalităţi majore. Dispariţia unei legături de căi ferate dintr-o anumită zonă poate duce la ruperea unei comunităţi întregi, la degradarea ei şi, în final, la dispariţie. La fel e şi cu infrastructura culturală.

Dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi. Unele infrastructuri fac legaturi sociale pe orizontala, altele, pe verticală. Dar, atenţie, pastrarea infrastructurii culturale de stat nu presupune inexistenţa reţelelor private. Trebuie însă să regîndim urgent rolul Statului român în economie, iar în cazul nostru, rolul lui în domeniul cultural. Mitul că ce e de stat e prost gospodarit şi ineficient şi că ce e privat e bun trebuie distrus.

continuare pe VoxPublica

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Daniela-Florica pe Martie 4, 2010 la 2:43pm
Am ajuns in starea aceasta tocmai din motivul invocat in titlul articolului, situatie pe care n-o vom schimba peste noapte, daca de doua decenii nu s-a miscat nimic! Statului trebuie sa-i fie atribuit un rol de moderator, de creator de echilibru si stabilitate in societate, fara a ajunge la excesele de putere din "epoca de aur" in care m-am nascut eu si pe care prea multi romani o regreta... Da, in acele vremuri totul depindea de actiunea statului prin institutiile sale, dar sistemul s-a dovedit falimentar, nu? Pana la decizia politica de "regandire a rolului statului roman" si...aplicarea ei, fiecare trebuie sa isi asume un mic rol de "sponsor" sau "voluntar", fara a deveni ridicol pentru asta!
Domnule Druncea, va multumim pentru oferta!
Comentariu publicat de Emil Druncea pe Martie 2, 2010 la 7:53pm
Prietena noastra Daniela-Florica,sa nu incurcam planurile.Fiecare om e dator sa-si valorifice sansa,dar si guvernul trebuie sa puna umarul.Numai sa iei biruri si sa le imparti e la indemana oricui stie cele patru operatii matematice elementare.Trimite-mi pe pagina mea din reteaua literara o adresa la care sa-ti trimit cela 3 carti pe care le-am publicat,din pensia mea de 550 lei lunar dupa 30 ani de vechime.Nu crezi ca si guvernul ar trebui sa ma ajute in viitor?
Comentariu publicat de Daniela-Florica pe Martie 2, 2010 la 6:14pm
Orice propunere CULTURALA aici, la Ancona (si provincia!), va gasi entuziasm si...oameni gata sa se implice si sa implice timp, pricepere si bani (din putinul fiecaruia)...LUCRURI FARA DE CARE NU SE POATE URNI BOLOVANUL INDIFERENTEI GLOBALE...in fata careia nu avem de gand sa ne predam! (mic exemplu: majoritatea am facut peste 15 km pentru a participa la acest eveniment! Duminica, dupa o saptamana de MUNCA, in plus...)

Comentariu publicat de Daniela-Florica pe Martie 2, 2010 la 5:56pm

Ca si exemplu, nu lauda, adaug doua poze de la ultima noastra activitate, duminica 28 februarie, cand am incercat sa-i sensibilizam pe italienii din Ancona fata de unele elemente ale culturii noastre: portul popular, muzica si dansul - spontan, dealfel!- romanesc!

Comentariu publicat de Daniela-Florica pe Martie 2, 2010 la 5:46pm
Deci, daca n-am fost destul de clara, repet: e important ca FIECARE, in privat, pe propria cheltuiala, sa faca ce poate mai bine si cu responsabilitate asumata PERSONAL, fara a astepta ca primul pas sa fie facut de altcineva sau...de stat, "ca asta-i treaba lui, a statului"! Implicarea fiecaruia va duce la schimbarea atitudinii: cand tu personal faci totul in mod serios si responsabil, automat vei CERE si statului si celorlalti indivizi sa faca la fel, fara toleranta pentru lipsa de calitate ce domneste, din pacate, in majoritatea domeniilor, pentru ca e mai comod sa nu-ti asumi nimic si sa dai vina mereu pe ALTII care, nu-i asa, sunt deseori la fel de comozi ca si tine...Spunea cineva ca noi, romanii, suntem geniali.....INDIVIDUAL, nu si ca popor, din pacate! Hai sa unim eforturile individuale, poate urnim tara, daca nu ne place unde a ajuns!
Astept orice ajutor pentru biblioteca romaneascade la Ancona, inclusiv eventuale donatii ale propriilor
Dumneavoastra creatii...
Comentariu publicat de Daniela-Florica pe Martie 2, 2010 la 5:11pm
Dragi romani din tara! E super-importanta problema, argumentarea e convingatoare, dar...sa nu uitam de aberatiile sistemului comunist, alfabetizarea fortata si interdictia de a avea repetenti...Eu prefer ADEVARUL, istoric sau personal, desi nu e usor sa-l infrunti, mai ales in partile lui incomode, cum ar fi problema de fata!
Rezolvarea, in timp, a degradarii nostre culturale nu poate pleca decat de la adoptarea unei atitudini EXIGENTE atat fata de profesori, cat si fata de elevi si studenti, pentru ca asta ne lipseste - seriozitatea si exigenta! Concomitent ar trebui folosite NOILE tehnologii si metode de studiu si informare, nu mai sunt de-ajuns pentru noile generatii casele de cultura si bibliotecile inactive de azi!

Iar pentru nevoia noastra, a romanilor din strainatate, de cultura romaneasca ...un exemplu: Baiatul meu mai mic are 11 ani si i s-a parut INCREDIBIL sa auda, de la un coleg de aceeasi varsta, ca nu are acasa decat doua carti in limba romana - dintre care una e a surorii lui ! Asta ma indeamna sa cer sprijinul, de orice fel si mai ales metodic, pentru proiectul nostru de a avea o Biblioteca Romaneasca la Ancona, in Italia, sub patronajul Consulatului Onorific al Romaniei, activ de aproape un an! Ultima initiativa? Incer
Comentariu publicat de Emil Druncea pe Martie 1, 2010 la 9:43pm
O informatie pe un post tv serios ,glasuia ca in Albania guvernul a acordat pentru cultura 2% din PIB.In Romania se acorda Zero virgula si ceva(mai mult virgula decat ceva).Sa convingem guvernul sa-i copieze pe albanezi.Altfel ,ajungem in evul mediu!
Comentariu publicat de mariana cris pe Martie 1, 2010 la 3:35pm
Foarte bun articolul. Si ai perfecta dreptate. Ce se intampla in aceasta tara este de neacceptat. Nu stiu cred ca ar trebui sa ne unim fortele, noi care mai credem in actul cultural, si sa ne facem auziti. Acest lucru mi se pare o urgenta.
Comentariu publicat de marisa pe Martie 1, 2010 la 3:13pm
"
EFIMITA

Daca n-o mai plati niminea bir,soro, de unde or sa aiba cetatenii leafa?

CONU LEONIDA(in lupta cu somnul)

Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui sa-ngrijeasca sa aibe oamenii lefurile la vreme..."
( I.L. CARAGIALE--Conu Leonida fata cu reactiunea)
Comentariu publicat de daniel marius bodea pe Martie 1, 2010 la 2:17pm
...¨´este greu la deal ci boii mici¨¨spuneau batrinii nostri, iar ceea ce este mai dureros ca aveau multa dreptate ,in inteligenta lor , simplitatea si sinceritatea exprimarii.ramin placut surprins cind dupa haosul comunist care a semanat atita neliniste, discordie si au eliminat identitatea culturala a unui popor ,cu atita democratie , au inlaturat multe valori ale literaturii romanesti , obligind la calea exilului , a tineri care nu aveau nimic de pierdut , fara conditii , izvorul care alimenta valorile autentice culturale ale unei tari se pierd .ma bucur ca mai exista asemenea virfuri de lance care intepind adinc in guvernul searbad si inefiecient , poate, poate asa sclipirea culturii romanesti sa redevina a ceea ce a fost , odiniora . este cel mai placut si frumos lucru dupa 8 ani de inexistanta mea ca roman, departe de tara .sustin cu tarie acest ideal , inca se mai poate face multe ......multumesc d.nule VASILE ERNU

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor