Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodărește pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a plecat. Totuși într-o bună zi Toamna își intră în drepturi. Odată cu ea vin și ploile reci și mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în fața ploiței ciobănești. Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Își trimite razele să le încălzească și nu observă că din zi în zi el însuși se împuținează, se face mic, tot mai mic. Nu e de glumă, să încălzești luni în șir e lucru greu, a obosit bietul soare. Are nevoie de odihnă. Adoarme, moțăie, se trezește, mereu e somnoros, își zice că odihna e lucru minunat, dar cum să lași vietățile fără pic de căldură? Somnul însă îl ia pe neprins de veste. Doarme câteva zile, se trezește, privește și nu-i vine să creadă. Pământul e inundat de lumină. Atât de mult aur soarele nu a mai văzut. Ce o fi? se întreabă. Apoi se dumerește. Câteva raze nu s-au întors. Au rămas să vopsească, să coloreze, să lumineze copacii, fructele, dealurile și vâlcelele...

citeşte continuarea poveştii Marele Pictor

Vizualizări: 474

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Iunie 13, 2012 la 9:03am

                        Draguta si cu logica povestioara.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor