Marga Grauenfels - Ceramica reinventată

E a luat lutul şi l-a frământat ca pe un suflet cu care vorbeşti, depănau frământări, discuţia se lungea
la o cafea băută între zori şi noapte, fără ţigări, fără nimeni în jur doar cerul. Uite .. forma asta nu e bună, mişcarea asta parcă stă , timpul trece in gol, o luăm de la început, din nou, cu dârjenie. Într-o zi am găsit o amfora, în amfora era o femeie, femeia era gravidă,   năştea viaţă din statuie. Figurile antropomorfe stau pe stânci şi tac, în jur poţi auzi jungla, marea, farul din alexandria, vacile rumegând , iarba zilei. 
Ea este Marga.  Uneori vorbeşte la ureche cu caii, cu vântul, foarte puţin despre miezul lucrurilor.
Chestiile se petrec între cuptorul electric, masa de lucru, caietul cu desene si schiţe, între rafturi cu pigmenţi, scule , un radio cântă  fadouri, poze de cai, urşi, câini, cerul.
***
Nu mai am subiecte, recent
vorbesc despre toamnă ,
vara vorbeam despre vară
vasele din bucătărie au născut alte vase mai mici
mă uit cum sug matern şi dorm în soare
cele mici au încredere în cele mari, 
am încredere în bucătărie, îmi dă linişte cu miresmele ei  matriarhale
sunt vase care ne ţin minte, şi vase care ne întorc spatele
unele se prezintă toarte supărate şi pufnesc
ridicând capacele cu sunete guturale şi icnete

..da iubito îţi fac o cafea, ştii că sunt bun la făcut cafea ...ce întrebi?
nu.. azi nu e nimic de văzut la TV, dar mâine va fi.
 
Marga îmi explică  filmele. Se pare că nu mai înţeleg ce se întâmplă. Constat ce memorie bună are, deunăzi am întrebat-o despre o piesă de teatru văzută acum 2-3 ani  la un teatru din Jaffa: 
"Ură , poveste de dragoste" şi ea ştia cu amănunte si dantelă ce se întâmplă în piesa şi cine erau actorii. În capul meu  pluteste o vată de zahăr amorfă, toate se topesc şi dispar într-o masă  braille pe care scrie nu ţin minte ce. Văd mereu cai..
 
Ce se face din lut:
Căni, farfurii, vaze, statui de tot felul, basoreliefuri, jucării, cai, fructe, legume colorate, iudaica,  se face aer de umplut sticle cu un gând albastru. Apoi se fac goluri, vidul înconjurat de forme, forme care conţin idei, bijuterii,  idei, femei cu alură  antropomorfică , amfore, ocarine cu sunete piţigăiate. 
Din ceramică nu se pot face inimi, pentru simplul fapt.. ceramica are suflet.
Postulat
În schimb, lutul după ce a trecut prin foc ne indică fără dubiu dacă artistul este sau nu fericit.
Există o singură clipă când se pot împleti în lut sentimente şi percepţii. Transcriu lista Margăi:
  • mirare
  • îndoială
  • dragoste
  • sunetul unei uşi trântite
  • ţipătul unei vaze sparte
  • dring dringul unui telefon inoportun
  • liniştea ploii
  • starea de triumf
 
Reţeta secretă pentru a realiza un obiect făcut din lut:
Biscuit- (prima ardere)
A se respecta regulile. A se folosi apa limpede , vorbe potrivite, orele dimineţii de după cafea. Oraşul să fie încă adormit, lutul docil ca o balerină mută  în ziua nunţii sale. Se folosesc doar cuvinte care încep cu P: peşte, pene, palmă, pantofi, pergole, paradis, parcelă, pastă, pipă, paznic, pardon. Cu palma artistul dă  viaţă, schimbă  peisajul, face un oraş: uite cum apar bulevarde, grădini, parcuri cu fântâni arteziene, piaţa primăriei, cerul, semnele de circulaţie, galerii, accidente, afişele comerciale, pomii, pivniţe, atelierele de ceramică, sobe, cuptoare, sacii de lut. Se dă totul focului după o  scurtă  rugă cu ochii spre sud, sud-vest.
Glazura - (a doua ardere la 1200 grade C)
O dată lutul ars devine altcineva, definitiv şi ireversibil. Nu se mai poate adăuga nimic şi nici a i se lua ceva. Eşti tu, parcă după sute de ani, ai căpătat densitate, greutate, prestanţă, dar nu şi culoare. Oraşul zace într-un spălăcit alb-roz, fără personalitate, pe masa artistului. E ca o iguană mare uitată pe spate, pe masa de disecţie. Dincolo se aud râsete, muzică, cineva sparge un pahar şi oraşul se înfioară, totul e panică, aşteptare, între ziduri vopsitorii amestecă culori cu bidinele enorme, tocmai au mâncat micul dejun şi sâmburii de măsline scârţâie sub tălpi. E 5 fără 10, ora tuturor deciziilor estetice luate nepripit. Cele amorale se fac noaptea pe muchia patului dormi? nu dorm. Să pun verde? pune verde, poate cobalt? pune cobalt! fac eu somnoros şi aşa se decide soarta oraşului, albastru cu soldaţi de plumb şi flori de plastic, vizitaţi de fluturi atraşi de felinarele care ard aripile cu un sfârâit electric. Casele miros a electrocutare, a varză călită până şi cheile de ceramică în broaşte de ceramică oftează, aşteptarea a luat sfârşit, apeşi butonul pe care scrie 1200 C, e un lift care urca încet încet spre ultimul etaj al ideii.

Vizualizări: 346

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ION JERDEA pe Noiembrie 5, 2015 la 2:09am

SUPERB...

Comentariu publicat de Aneta Pioara pe Iunie 24, 2015 la 1:10pm

mulțumesc Dominique! Magda e poet și sculptor? n-am înțeles ...

Comentariu publicat de Viorel Tăutan pe Iunie 24, 2015 la 11:39am

 Operă din Ceramică Literară. Principii ale calității estetice respectate. Privesc, citesc și mă bucur. Mulțumesc pentru evenimentul care m-a făcut să fiu fericit că mai trăiesc!

Comentariu publicat de laura gianina lupu pe Iunie 23, 2015 la 10:45pm

foarte frumos, bravo Marga, ma bucur sa te cunosc

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iunie 22, 2015 la 6:04am

multumim Dominique !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor